Organizatii si Institutii Internationale

I Definitii si Clasificari ale organizatiilor si institutiilor internationale

O institutie sau o organizatie internationala defineste o structura compusa din elemente cultural-cognitive comune. Aceste structuri sunt reglatoare (reglementeaza) si furnizeaza stabilitate si semnificatie. Aceste institutii si organizatii opereaza la niveluri multiple de autoritate de la sistemul global la relatii locale; au o conotatie de stabilitate si se opun procesului de schimbare atat celor de crestere cat si celor discontinue. Institutiile si organizatiile impun restrictii prin definirea unor granite legale, morale si culturale ce delimiteaza activitatile legitime de cele ilegitime. Intervin in diferende economice, sociale si militare. Interventii la nivel diplomatic prin embargou sau prim conflict deschis militar.

Procesul de constructie.

De cele mai multe ori acestea sunt o continuare a unor institutii mai vechi (ONU- continuarea Ligii Natiunilor; NATO- apare dupa interventia americana). Mark Schuman spune ca in ceea ce priveste aparitia institutiilor si organizatiilor, ca “impulsul necesar pentru crearea unei institutii internationale consta in elaborarea, recunoasterea si numirea unei probleme de fond” (razboi, pace, criza economica), la care nici o institutie existenta pana atunci nu ofera un repertoriu satisfacator de raspunsuri. Stabilitatea si inertia sunt stari normale ale institutiilor si organizatiilor internationale. Actorii organizationali sunt in functie de ceea ce inseamna aceste institutii: state, corporatii transnationale sau organizatii nonguvernamentale

Reactii strategice din partea institutiilor si organizatiilor

Organizatiile si institutiile internationale pot reactiona in mai multe feluri la presiunile internationale. Mediile internationale influenteaza si delimiteaza strategiile. Sunt cinci tipuri de strategii general valabile de care dispune fiecare organizatie sau institutie: -supunerea, conformarea cu regulamentele este tipul de strategie cel mai intalnit -compromisul, satisfacerea partiala sau negocierea -evitarea, efortul de a ascunde si de a proteja anumite parti, actori ai organizatiilor sau institutiilor,de necesitatea supunerii cerintelor impuse -nesupunerea, apare cand normele si interesele organizatiei tinta se deosebesc substantial de cele ale organizatiilor si institutiilor care incearca sa le impuna anumite cerinte (ex: Transnistria care si-a proclamat independenta nerecunoscuta de nimeni, dar functioneaza administrativ pe baza grupurilor de interese) -manipularea, desemneaza incercarea intentionata de a o capta influenta sau controla mediul institutional sau organizational.

Criterii de clasificare:

I Dupa tipologia membrilor: -organizatii interguvernamentale compuse din state independente ( ONU, NATO, UE) -organizatii nonguvernamentale care sunt asociatii si structuri private de interese care nu au legatura cu guvernul, nu reprezinta statul

II Dupa scopul, zona geografica al institutiei - institutii si organizatii globale cu o arie de operare mondiala (ONU) - institutii si organizatii regionale cu o arie de operare desemnata teritorial ( NATO, NAFTA, ETC)

III Dupa misiunea asumata -organizatii si institutii internationale cu musiuni multiple -organizatii si institutii internationale cu misiuni limitate sau specializate

ONU – Organizatia Natiunilor Unite -sediu la New York din 1946

Are drept fundament trei premise ideologice: -continuarea activitatii Societatii Natiunilor -un document diplomatic care a revolutionat relatiile internationale in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si imediat dupa aceea “Declaratia Natiunilor Unite”, 1 ianuarie 1942. doua articole sunt importante si anume principalele fondatoare a acestui document SUA si Marea Britanie impun apararea vietii, libertatilor, independenta statelor, libertatii statelor, a protectiei drepturilor omului si a echitatii juridice. Pe de alta parte, pentru prima data in istoria Declaratiei Natiunilor Unite, principiul moral care spune ca fiecare guvern se obliga sa colaboreze cu alte guverne semnatare ale prezentei declaratii si sa nu semneze armistitiu sau pacea separata cu tabara adversa. -practica politica americana, insista asupra moralitatii in relatiile internationale (bi sau multilaterale), acest sistem american de gandire a relatiilor internationale stabileste in discursul politic si public diferenta clara, categorica dintre bine si rau.

Ideea ONU ca institutie care sa guverneze la nivel global a fost decisa de catre americani la Conferinta de la Teheran din 1943 (intre SUA, URSS si Marea Britanie). Rosevelt a cerut celor doi aliati sa accepte infiintarea unei organizatii internationale care sa cuprinda intreaga comunitate a statelor independente, au acceptat, s-a ajuns la un acord si la 25 aprilie 1945, la San Francisco s-a deschis Conferinta de Constituire a ONU. Criteriul de participare, de admitere au fost ca Germania si statele aliate ei nu puteau sa faca parte (state ca Romania, Bulgaria, Ungaria, Finlanda), un al doilea criteriu era ca cei care vroiau sa adere erau obligati sa semneze textul declaratiei Natiunilor Unite din 1 ianuarie 1942, ca text de preaderare. La San Francisco, membrii fondatori ai ONU au stabilit documentul fundamental, “Carta ONU”, deasemenea, s-a privit si aspectul dreptului international si s-a negociat si semnat statutul Tribunalului International, o institutie la care insa se judeca relatiile dintre state si nu aspecte civile. “Carta ONU” are 19 capitole majore care privesc o multitudine de aspecte (scopurile si principalele organizatii dar si structura si modul de functionare). Scopurile si principiile ONU sunt desemnate in articolele 1 si 2 si ele privesc lucruri precum mentinerea pacii si a securitatii internationale prin privirea la amenintari la adresa pacii si a securitatii internationale prin cale pasnica. Statele semnatare isi impun respectarea principiului de egalitate in drepturi a popoarelor si statelor, respectarea drepturilor omului, rezolvarea diferendelor exclusiv pe cale pasnica, eliminarea razboiului. In 1945, Carta ONU insista pentru eliminarea razboiului, deasemenea membrii ONU se vor abtine nu numai de la actiuni de forta dar si de la amenintarea cu forta impotriva intergritatii teritoriale si a independentei politice a oricarui stat si un alt principiu foarte important e ca ONU nu va interveni in politica interna a nici unui stat. Structura ONU

Carta ONU stabileste trei institutii importante de conducere, cea mai mare e “Adunarea Generala a ONU”, “Consiliul de Securitate” si “Secretariatul General al ONU” (fiind cea mai importanta).

Adunarea Generala

Adunarea Generala este alcatuita din totalitatea membrilor organizatiei. Adunarea Generala a ONU dezbate orice initiativa pe care un stat membru le aduce, face recomandari membrilor ONU sau Consiliului de Securitate. Primeste si examineaza raporturile anuale si speciale ale Consiliului de Securitate. Se intruneste in sesiuni anuale ordinare (luna septembrie) dar in cazuri de urgenta se intruneste in sesiuni extraordinare. Hotararile adunarii generale se iau cu o majoritate de 2/3 din membrii prezenti si votanti. Atributii ale acesteia mai sunt si alegerea de noi membrii si alegerea membrilor nepermanenti ai Consiliului de Securitate, mandat de 2 ani. Din punct de vedere organizational, face recomandari dar nu decide, doar dezbate si recomanda Consiliului de Securitate.

Consiliul de Securitate

Consiliul de Securitate este compus din 15 membrii ONU, dintre care 5 membrii permanenti si 10 membrii nepermanenti, alesi la 2 ani; membrii permanenti sunt Republica Populara Chineza, Franta, Marea Britanie, Sua si Federatia Rusa. Consiliul de Securitate ONU din punct de vedere al componentei istorice a cunoscut imortante modificari: din 1945, pana in 1971, membru permanent a fost Republica China pentru ca comunitatea internationala a refuzat sa recunoasca Republica Populara Chineza ca subiect de drept international, abia recunoasterea SUA a Republicii Populare Chineza este menbru permanent. Alta schimbare in 1992, ca urmare a destramarii URSS locul in Consiliul de Securitate ca membru permanent a fost Federatia Rusa. Atributiile Consiliului de Securitate: supune spre organizare raporturi anuale ale sitatiei in lume; poate ancheta orice diferend care ar putea conduce la un conflict militar; poate decide ce masuri trebuiesc luate pentru a se da urmare rezolutiilor sale, aceste masuri pot cuprinde: intreruperea totala sau partiala a relatiilor economice si a comunicatiilor de orice fel cu statele care agreseaza (prevederea articolului 41 din “Carta ONU”, Irakul ocupa Kuveit si decide ca nici un stat sa nu aibe legatura economica cu Irak); poate decide actiuni militare menite sa restabileasca pacea si securitatea internationala ca “Status”. Ex: 135 de trupe comunste din N ataca Coreea de S, ONU intervine militar desi nu are trupe militare si, Rusia boicota prin neparticipare, astfel in anii ’50-’53 actiunile se desfasoara cu ajutorul ONU. Membrii permanenti ai Consiliului de Securitate au drept de veto, opozitia unuia dintre ei inseamna anularea deciziei, membrii nepermanenti pot vota oricum, din cauza acestui drept de veto, unele conflicte nu se pot rezolva. Membrii nepermanenti sunt alesi dupa regiunea geografica. Exista o opozitie la nivel international fata de aceasta institutie din partea stateloe emergente ce, cer sa devina membre permanente ale consiliului (ex: Germania, Japonia, India, Indonezia, Brazilia si Africa de S). Structura este ca urmare o situatie geo-politica din perioada anului 1945, forte ce sunt pe cale de coborare, de asemenea, exista o pozitie din ce in ce mai categorica, comunitatea internationala solicita o anumita moralizare a acestei institutii si cere respingerea Republicii Populare Chineze, pentru problemele de nerespectare a drepturilor omului si ocuparea statului independent.

Secretariatul General ONU

Secretariatul General are in conducere un secretariat general, recomandat de Consiliul de Securitate, mandat de 5 ani si poate fi reales o singura data. Secretarul ONU nu poate sa primeasca instructiuni de la nici un guvern al nici unui stat membru, nici macar propriului guvern. Functia de secretar general a aparut in 1946 si alegerea acestora creioneaza toate statele. Primul a fost al Norvegiei TRYGVE LIE pana in 1952, urmand un vecin, din Suedia DAG HAMMARSKJOLD pana in 1961 cand moare intr-un accident de avion, i-a urmat in functie ministrul de externe U TANT in perioada 1961-1971, un alt european, KURT WALDHEIM (din australia), in perioada 1971-1981 (acesta a reusit in Croatia sa lichideze un numar foarte mare de sarbi, fiind decorat pentru aceasta), dupa ce a parasit functia de secretar general a fost numit presedinte al Austriei, i-a urmat in functie un om politic din Peru, AWER DEREZ DE CUELLAR, tot doua mandate in perioada 1981-1991 (inainte de a fi ales face o declaratie ca va incerca sa condamne URSS pentru interventia din Afganistan si pentru a sili URSS sa intre in defensiva). Un alt secretar vine din Africa si anume din Egipt, BUTROS GHALI, cu un singur mandat, crestin copt (ramura a crestinatatii, fiind mai vechi in rit si practica decat cea crestina) intra in conflict cu SUA prin pozitia net razboi fata de conflictul din Israel. Penultimul vine tot din Africa, din Gana, numit KOFI ANNAN, casatorit cu o cetateana suedeza, nepoata a celebrului luptator, ceea ce ii asigura doua mandate. Ultimul BAN KI MOON, din Coreea de Scare inca nu si-a incheiat nici primul mandat.

Limbile oficiale utilizate in institutia ONU sunt engleza, franceza, spaniola, rusa, araba si chineza.

Institutiile specifice ONU - are misiune globala si globalista

1.Organizatia Internationala a Muncii- Geneva, se ocupa cu sprijinirea legislatiei muncii in caz ca apare un conflict cu statul 2.Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura- Roma, se ocupa cu probleme legate de alimentatie si de a trimite alimente in zonele de conflict. 3.Fondul Monetar International- Washington, impune conditii, se semneaza un acord nu neaparat din punctul de vedere al regimului economic si din punct de vedere politic. 4.Banca Mondiala- Washington internime pentru ajutorarea statelor memebre ONU 5.UNESCO- Paris, Organizatia pentru educatie, stiinta si cultura 6.Organizatia Mondiala a Sanatatii- Geneva 7.Organizatia Mondiala a Comertului- Geneva 8.Agentia Internationala pentru Energie Atomica- Viena , are scopul de a controla programele nucleare pentru a fi folosite exclusiv in scopuri pasnice. State inarmate nuclear sunt: SUA, Franta, Marea Britanie, Rusia, Republica Populara Chineza, Israel, Africa de S si Coreea de N si Iranul, India si Pakistan. 9.UNICEF- NewYork 10.Inaltul comisariat al ONU pentru refugiati- Geneva

Documente care definesc misiunea si scopurile Uniunii Europene

Rezolutia privind Definitia Agresiuni 1974 -articolul 1 Agresiunea este folosirea fortei militare de catre un stat impotriva suveranitatii, integritatii teritoriale sovietice independentei politice a unui alt stat -conditiile unui act de agresiune: -invadarea sau atacarea teritoriului unui stat de catre fortele armate ale unui alt stat ; ocupatie militara chiar temporara ; anexarea de teritorii prin folosirea fortei -folosirea fortelor armate ale unui stat, forte care sunt stationate pe teritoriul unui alt stat cu acordul statului gazda, sau orice prelungire a prezentei lor pe teritoriul respectiv dupa data incetarii acordului. -admiterea de catre un stat ca teritoriul sau pe care l-a pus la dispozitia unui alt stat sa fie folosita de catre acesta din urma, pentru comiterea unui act de agresiune, impotriva unui stat tert -trimiterea de catre un stat a unor grupuri inarmate care savarsesc acte de forta armata impotriva altui stat.

Declaratia privid inadmisibilitatea interventiei si amestecului in treburile interne ale statelor 1981 Adoptata in 1981, de catre Adunarea Generala, ca urmare a ceea ce s-a intamplat la sfarsitul lui 1979 in Afganistan. Rezolutia aceasta este un compromis diplomatic si ideologic intre politica sovietica si politica americana. Din 1970 avem: -conceptul privind obligativitatea respectarii drepturilor omului de catre toate statele participante la relatiile internationale, acesta ramane si astazi la baza evolutiei relatiilor internationale. -conceptia sovietica a suveranitatii limitata elaborata de catre secretarul general al partidului comunist al uniunii sovietice Leonid Bresnev(un stat industrial are relatii de alianta cu SUA sau URSS) Declaratia are un set de principii generale acceptate de catre membrii ONU. Nici un stat nu are dreptul de a interveni sau de a se amesteca in treburile interne si externe ale altor state. Nu pot fi puse in discutie: a. suveranitatea, independentapolitica, integritatea teritoriala, securitatea tuturor statelor precum si identitatea nationala si patrimoniul cultural. b. Dreptul inalienabil al unui stat de a-si hotara in mod liber propriul sistem politic, economic si social de a-si dezvolta relatiile internationale si de a-si exercita o suveranitate permanenta aupra resurselor sale naturale in confruntarile cu vointa poporului sau si fara amestec, subversiune, interventie, constrangere din afara. c. Indatorirea statelor de a se abtine de la orice masura de natura sa intareasca blocurile militare existente, sa creeze sau sa intalneasca, noi aliante militare sau sa implanteze baze militare sa desfasoare forte de interventie Aceasta declaratie este valabila si astazi si a fost adusa in discutie in situatii de criza in relatiile internationale trei membrii au decis ca nu incalca aceasta declaratie si agresiunea a continuat.

Fortele de mentinere a pacii ONU – CASTILE ALBASTRE

Nu sunt finantate de catre ONUdar de catre guvernelecare trimit aceste trupe. Au interese politice si de influenta. Misiunile ONU de mentinere a pacii au fost prezentate in Africa si Asia, una a fost Zair, Kongo belgian. Discursul ONU si denumirile se schimba in functie de zona la Zair se numeste ONUC. Au fost si alte misiuni, o alta foarte importanta este UNAVEM, misiune de mentinere a pacii din Angola in perioada 1988-1992, UNAVEM este importanta pentru ca pentru prima data in istoria acestor misiuni Romania participa cu soldati. Singura forta de mentinere a pacii ONU s-a aflat in Cipru, colonie britanica pana in 1960, important punct strategic care controla Mediterana si Canalul Suez. Dupa obtinerea independentei a izbucnit un conflict intern mai intai politic si apoi militar intre greci si turci, populatia greaca dorea unificarea Ciprului cu Grecia, polulatia turca dorea independenta Ciprului. Grecii au proclamat Republica Cipru iar turcii Republica Turca Cipru iar capitala este impartita in doua fiind separata de un zid. ONU trimite o miscare care incearca sa opreasca conflictul si sa determine cele doua guverne sa ajunga la reconciliere si sa se uneasca. In 2004 Ciprul grecesc a intrat in ONU celalalt nu. O alta miscare a fost in Asia UNTAC, misiune in Cambodgia in perioada 1992-2000. in 1975 a inceput un razboi civil intre KHMERI rosii (fortele comuniste, sprijinite de China) si puterea regalista. Politica de exterminare a populatiei, masuri de a elibera toata populatia oraselor, lichidati sau dusi la plantatii. In 1979 s-a pierdut conducerea dar razboiul a continuat. Misiunea cea mai lunga este cea din Liban, care a inceput in 1975 si continua inca si pana azi. Din 1945 pana in 2009, adunarea generala a votat continuu admiterea de noi membrii. Desi este prevazuta in Carta, nici un stat membru nu a fost exclus ci doar Africa de S a fost suspendata in anii 1970-1980 cand din cauza regimului apartheid(regim politic si etnic rasial in care populatia alba nu a permis populatiei negre sa participe la decizii) pana in 1990 cand s-a proclamat independenta Namibiei, ONU a reprimit Africa de S in randurile sale.

OSCE – Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa

Premisele politice ale constituirii:

Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa este rezultatul destinderii dintre SUA si URSS in anii ’70 ai secolului XX si au decis ca in locul conflictelor sa se negocieze. Necesitatea legitimarii regimurilor comuniste europene dupa al Doilea Razboi Mondial, regimul comunist avea probleme in ceea ce reprezinta recunoasterea internationala (nu au fost primite in organizatii si nu aveau relatii cu alte state europene). Legitimarea frontierelor postbelice, principiu ce sta la baza sistemului de relatii international.tendinta dea se legitima a URSS prin tratate, au fost luate teritorii si s-au pierdut sau castigat teritorii, sunt state ce si-au pierdut independenta precum Lituania, Letonia si Estonia, frontierele nu erau recunoscute decat cele din tratatele pana la cele din 47.

Pasii constituirii:

Initiativa a apartinut guvernului Finlandei (stat cu economie bogata), care dupa al doiel razboi mondial a fost obligata sa aibe o relatie de neutralitate si prietenie cu URSS , i s-a interzis sa participe la blocuri militare sau economice din care URSS nu putea face parte. URSS capata dreptul prin tratatul de pace de a controla politica externa si interna scapand de instaurarea regimului comunist. Presedintele Finlandei a acceptat sa fie ofiteri KGB si sa raporteze la Moscova toate informatiile interne si externe ale Finlandei. Dorea sa se desparta de acest factor sovietic si dorea sa-si indeplineasca dorinta de statalitate. Stia ca statele europene nu vor reusi sa si realizeze si atunci a gandit aceasta organizatie alaturi de doua state SUA si Canada, cele doua componente NATO astfel Finlanda a reusit sa creeze o balanta de forte.

Etapele constituirii:

Prima etapa, la sfarsitul anilor ’70 guvernul finlandei a adresat un memoriu catre toate guvernele statelor europene, Canadei si SUA prin care le propunea organizarea unei reuniuni la nivel inalt (la care participa sefii de state sau guverne), la putina vreme a existat un consens. Cea de-a doua etapa, la Dipoli, statele europene si Canada si SUA au trimis ambasador acreditat la Helsinky pentru a stabili o agenda a urmatoarelor discutii(noiembrie ’72- iunie ‘73). Cea de-a treia etapa, in iulie 1973 la nivel de ministrii de externe la Helsinky pentru a lua act de aceasta agenda, s-a acceptat agenda si au trecut mai devreme. Ultima etapa, Conferinta la nivel inalt de la Helsinky intre 27 iuliesi 1 august 1975 care a adoptat actul final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in europa, care sta la baza intregului sistem de relatii internationale.

Pentru prima oara cand s-a organizat o astfel de reuniune, alaturi de acest act s-a semnat un set de zece principii fundamentale care urmau sa stea la baza sistemului de relatii internationale in europa (asanumitul Decalog de la Helsinky) si reprezinta un act adiacent: -egalitate suverana -nerecurgerea la forta si la amenintari cu forta -inviolabilitatea frontierelor -integritatea teritoriilor -reglementare pasnica a diferendelor -neamestecul in problemele interne -respectarea dreptului omului -egalitate in drepturi a populatiei si drepturile popoarelor de a dispune de ele insele -cooperarea intre state -indeplinirea cu buna credinta a obligatiei pe plan intern Cele zece puncte s-au transformat in cele 10 capitole ale actului final. Actul final de la Helsinky semnat la 1 august decide sa institutionalizeze conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa. Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa nu a mai putut sa functioneze pana la prabusirea regimului comunist din cauza divergentelor profunde dintre URSS si aliatii ei si a statelor democratice europene, practic in anii 1975-1990 nici unul din cele zece principii nu a fost pus in practica. Abia in 1990 dupa prabusirea regimului comunist european si in conditia slabiciunii evidente a URSS, Conferinta pentru Securitate si Cooperare in europa a redevenit o institutie credibila si o initiatoare de proiecte politice si diplomatice. Carta de la Paris pentru o noua europa, noiembrie 1990 Paris, stabileste: - se reafirma angajamentua a celor 34 de state participante a OSCE de a respecta strict cele 10 principii -a convenit asupra crearii unor institutii permanente a OSCE, Secretariatul, Consiliul OSCE format din totalitatea ministrilor de externe, Adunarea Parlamentara care reuneste membrii politici ai statelor membre, este condusa pe un mandat de 1 an de catre o personalitate; Biroul pentru prevenirea conflictelor cu sediul la Viena si biroul pentru institutii democratice si drepturile omului cu sediul la Varsovia.

Secretariatul organizatiei are urmatoarele atributii: -acorda sprijin administrativ consilierului ministrilor de externe -pastreaza arhiva si documentatia organizatiei -furnizeaza informatii publice despre organizatii Consiliul ministrilor de externe format din totalitatea ministrilor de externe a organizatiei pregateste reuniunile la nivel inalt de organizatie. Adunarea parlamentara compusa din parlamentari desemnati, au scop consultativ, din aceasta adunare se alege grupul de experti care merg in zonele de conflict.

In 1975 intemeierea organizatiei; 1990, intalnirea de la Paris si 1994 reuniunea la nivel inalt de la Budapesta. In 1994 este prima data cand in OSCE intra alte state (15 state din fosta URSS, 6 din fosta Iugoslavie si doua Cehoslovacia, apar state care nu sunt stabile sau democratice), organizatia se confrunta pentru prima data cu razboaie(Serbia-Croatia). In 1994 odata cu accederea acestor state federatia rusa a pus problema sa existe influenta pentru toate aceste state. In 1994, statele europene nu au refuzat dar nici nu accepta ceea ce face organizatia sa intre intr-o criza. Reuniunea e importanta pentru ca permite accederea a 23 de state, adoptarea unui document programatic intitulat ‘Catre un Pateneriat real intr-o noua era’ (defineste din punct de vedere al relatiilor internationale notiunea de europa si anume tot spatiul statului sovietic) care a semnatsi aplica textul actului final de la Helsinky. Acest document insista pentru aplicarea a trei principii de baza: democratia, din punct de vedere politic, economia de piata si eliminarea nationalismului din relatiile internationale Al treilea punct este un alt document incheiat “Codul de Conduita privid aspectul politico-militar ale securitatii”, statele participante la OSCE au stabilit ca este nevoie de stabilirea acestor reguli care precizeaza si stabileste exact o anumita natiune. Pentru prima data in OSCE a fost redactat si aprobat un document al delegatiei romane “Republica Moldova” care priveste situatia frontierelor rasaritene ale Republicii Moldova. In 1991 odata cu destramarea URSS, Republica Moldova si-a proclamat independenta, din punct de vedere administrativ cuprinde o zona numita Transnistria, regiune importanta din punct de vedere strategic pentru ca im Transnistria se afla armata 14 a Federatiei Ruse si pentru ca in orasele ei sunt foarte mari uzine de munitie si armament. Dupa proclamarea independentei, aceasta si-a proclamat la randu-i independenta dar din punct de vedere al dreptului international independenta nu a fost recunoscuta de nici o tara, si-a ales presedinte, sistem de vize, parlament, moneda, limba oficiala,rusa. S-a ajuns la conflicte diplomatice pentru ca Republica Moldova considera ca e parte administrativa a teritoriului ei in vreme ce Transnistria considera ca e stat independent. Procesul cuprinde doua puncte si sta la baza relatiilor dintre OSCE si Republica Moldova: 1.OSCE cere respectarea acordului din 21 octombrie 1994 dintre Republica Moldova si Federatia Rusa cu privire la retragerea armatei a 14 ruse de pe teritoriul Republicii Moldova 2.OSCE va trimite o misiune in Republica Moldovapentru a urmari punerea in practica a acordului dintre Republica Moldova si Federatia Rusa, din 1995 se afla o astfel de misiune orivind reglementarea acestei probleme. Acordul din 1994 a fost dublat in 1999 la reuniunea la nivel inalt a OSCE de la Islamul cand documentul final al reuniunii s-a stabilit ca armata a 14 va parasi Transnistria in doi ani. OSCE s-a mai implicat si in alte probleme europene ca conflictele din Armenia si Azerbaigean din Nagorno-Karabah si s-a implicat din vara lui 2008 in problema Georgiei conflictul intre Georgia si Federatia Rusa, doua provincii si-au proclamat independenta nefiind recunoscute decat de rusia, Somalia si Caragua,au trimis o misiune pentru a observa retragerea armatei ruse si de a restabili pe terman foarte scurt dintre Rusia si Georgia. Organizatia nu a reusit sa impuna un document in cici o zonz de conflict, a fost ridicularizata in razboiul din Iugoslavia.

Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord

Premisele geopolitice ale aparitiei NATO (1849)

Din punct de vedere geopolitic, NATO a aparut ca urmare a incheierii celui de-al Doilea Razboi Mondial si a impartirii lumii in doi poli de putere in sistemul relatiilor internationale (SUA si URSS). Acesti poli isi construiesc un sistem de aliante NATO – Tratatul de la Varsovia. Momentul de constituire a celor doi poli este anul 1946 la discursul lui Winston Churchil la Universitatea Missouri la Fulton , in care se vorbea de o “Cortina de Fier” care a rupt Europa in doua parti : Zona libera (Europa Occidentala)si zona ocupata de regimul comunist.Cortina nu separa doar polii de putere ci si “prezicea” viitoarele aliante. La 1946 URSS ocupase jumatate din Europa (Romania,Bulgaria,Ungaria,Cehoslovacia,Polonia,Germania de rasarit,si jumatate din Austria)si ideologia comunista ofensiva si in Asia(China si Corea). Ofensiva diplomatica,militara,ideologica a URSS a intins regimul pe intreaga planeta. Pentru a face fata acestei ofensive trec la reactia defensiva.Doua concepte politice vor fundamenta aceste situatii internationale:Doctrina Truman si Planul Marschal. Doctrina elaborata in 1947 , fiind un plan al presedintelui de a opri inaintarea ofensivei sovietice in Grecia si Turcia.Conform acestui plan , Ancara si Atena urmau sa se foloseasca foarte multi bani pentru a isi dezvolta economia,armata si institutiile statului. La 1947 si Grecia si Turcia erau foarte slab consolidate.Ajutate financiar au facut ca ambele tari sa reziste ofensivei politice a partidului comunist din cele doua state si tentatiilor financiare pe care le ofereau URSS. In orice vreme de criza electoratul este inclinat sa aleaga elementele extreme (stanga sau dreapta). Planul Marschal a initiat un plan de ajutorare a intregii Europe;in 1947 secretarul de stat a oferit tuturor sttelor europene care doreau acest lucru sume colosale, cea mai mare parte din sume fiind nerambursabila. Banii investiti in Franta , Germania , Marea Britanie , Grecia si Italia dar si alte state.Alte solutii nu existau, nu mai existau bani pentru refacere , Marea Britanie a fost nevoita sa vanda colonii in schimbul banilor. Planul nu a fost acceptat decat de o parte a Europei, statele ocupate de armata rosie au refuzat din start. La aceasta ofensiva diplomatica, URSS a raspuns cu actiuni in forta : 1.Blocada Berlinului 1948-1949 , cand Germania era impartita in 4 sectoare.Problema de fond era ca Berlinul , capitala era in mijlocul ocupatiei sovietice. In Iunie 1948 ca urmare a celor doua masuri americane , Stalin a decis ca nimeni nu mai paraseste Berlinul de vest crezand ca Franta , SUA si Marea Britanie vor capitula si vor ocupa URSS tot Berlinul.Dar SUA a construit un pod aerian ce traversa Germania ocupata de URSS si au aprovizionat timp de un an Berlinul.Infrangerea lui Stalin a fost categorica si incercarea de a ocupa si aceasta parte a fost un esec. Drept raspuns la acest esec , Stalin a decis sa creeze Republica Democrata Germana,ceea ce politologii au numit-o un stat fictiune. In acelasi an ca urmare a aparitiei Republici Democrate Germane , Sua , Franta si Marea Britanie au decis infiintarea Republicii Federative Germane , pe un spatiu mai mare si o capacitate administrativa mai mare. Impartirea Germaniei in doua forte si a Berlinului in doua parti , capitala Republicii Democrate a fost pusa la Berlin si a Republicii Federative la Bonn fara importanta economica sau relevanta in istoria Germana , capitala ce a rezistat pana in 1990 odata cu unificarea Germaniei. 2.Castigarea razboiului civil din China intre trupele comuniste ale lui Mao si trupele unui general Chian Kay Shi.Mao sprijinit de URSS obtine victoria si la 1 octombrie 1949 a proclamat Republica Populara China , in vreme ce celalalt s-a retras in Taiwan , unde a proclamat Republica China. 3.In Asia apare Corea de nord (Republica Populara Democrata Coreana)sub conducerea lui Kim Ir Sen , dupa ce a murit in 1994 acesta a fost proclamat presedinte etern si si-a schimbat numele in Kim Ir Sun.

Ultimul element ar fi acela ca in 1949 URSS a devenit putere nucleara , SUA era deja , astfel bipolaritatea a devenit perfecta. Contextul geopolitic in care a aparut NATO poate fi denumit ca inceputul Razboiului Rece. Walter Lippman , jurnalist , foloseste pentru prima data acest termen de Razboi Rece ca definind un razboi ce este atipic , strategic , geopolitic. Din punct de vedere al conceptului diplomatic cel care il creeaza si ii da definitie este Kenon George , fost diplomat al ambasadei SUA la Moscova care lanseaza conceptul de “conteinement” , ce este o completare a Razboiului Rece si desemneaza o politica ce este obligata sa opreasca o ofensiva ideologica si diplomatica.

Construirea institutionala a NATO

Momentul 12 martie 1947 , Franta si Marea Britanie incheie intre ele un pact militar care viza eliminarea pericolului renasterii militarismului german.Locul unde se semneaza e orasul Duncherche . 1948 , la Bruxelles se semneaza Pactul Uniunii Europene Occidentale , ce e o extindere a Pactului de la Duncherche , se mai alatur inca trei state Belgia , Olanda , Luxemburg. 4 aprilie 1949 s-a semnat la Washington Tratatul Atlanticului de Nord , din care faceau parte SUA , Canada ,cele cinci state din pact Franta si Marea Britanie , Belgia , Olanda , Luxemburg si alte cinci state : Italia ,Danemarca , Norvegia , Portugalia si Islanda. In 1952 are loc o alta extindere NATO , cu Grecia si Turcia , in 1953 adera Spania iar in 1955 RFG. Nu a mai existat nicio extindere pana in 1997 cand au aderat Cehia , Ungaria si Polonia.Penultimul val de extindere a fost cel din 2004 : Romania , Bulgaria , Slovacia , Slovenia, Estonia , Letonia si Lituania. Ultimul val a fost in aprilie 2009 cand au intrat doua state Albania si Croatia , sunt in pregatire alte doua state , Ucraina si Georgia.

Problema franceza-relatiile Frantei cu NATO

Franta este membra fondatoare a NATO , dupa 1949 intervine o ruptura , dizolvarea Imperiului Colonial Francez.Franta pierde colonii din doua conflicte : Razboiul din Algeria si Razboiul din Vietnam, razboaie in care Franta a fost infranta ceea ce a tras concluzia ca vinovata este SUA. Dupa 1958, Algeria se declara independenta, si alegerea presedintelui Charles De Gaulle, politica externa a Frantei are doua prioritati absolute : este o politica externa ce isi propune folosirea puterii nucleare, respectiv dupa 1958, politica externa devine antiamericana. Aceste doua directii sunt elemente ale frustrarii ca au pierdut Imperiul Colonial; O alta tema a discursului Frantei e ca SUA e antiimperialista si ca aceast a desfiintat toate imperiiile, Parisul acuza ca a desfiintat si URSS, Iugoslavia si Cehoslovacia. Franta insista dupa 1950 sa recupereze onoarea pierduta dupa cel de-al 2RM , prin acordarea intaietatii militare in Europa a Frantei. Toate statele membre NATO au respins ca Franta sa conduca din punct de vedere strategic Europa, Marea Mediteraneana dorea sa reprezinte o zona strategica a Frantei si alte state sa nu aiba forte militare in Mediterana.Franta a raspuns refuzului prin operatiuni radicale: -1964, Franta a recunoscut oficial Republica Populara Chineza -Charles De Gaulle este primul sef de stat care viziteaza o tara comunista, in mai 1968 viziteaza Romania -Franta se opune in 1966 aderarii Marii Britanii la CEE =>Franta devine un pol negativist. Aceste masuri nu au avut efect, in 1968, Franta a anuntat in mod unilateral retragerea tarii din structurile NATO. Cele doua concepte ale lui Charles De Golle au continuat sa fie strategii pana in aprilie 2009 cand presedintele Sarcozi a anuntat ca Franta reintra in structura militara NATO, ca membru cu drepturi depline din aprilie.

Problema spaniola

Element important in NATO,cu pozitie geografica la Mediterana nu a participat la al 2RM, din 1939 pana in 1975 fiind o dictatura. In 1953, conducerea adera la NATO desi nu e o democratie dar accepta din motive geostrategice (controleaza Marea Mediteraneana)pe de alta parte Spania controleaza zona de nord a Africii care era posesiune Franceza. Spania a acordat un plus de stabilitate NATO dar a adus si un plus de probleme.Primele doua valuri de aderare 1952-1953 au insemnat si admiterea unor state cu probleme grave ceea ce a dus la o decredibilizare a NATO. La admiterea NATO au fost problemele abtineriii , Franta si Marea Britanie condamnau regimul politic intern , dar aderarea s-a produs, interesele americane fiind mai puternice. Din 1953, Spania beneficiaza de ajutoare financiare masive, dupa aderare intre Spania si SUA se incheie acordul cu privire la construirea si utilizarea bazelor aeriene in Spania, in schimb aceasta primea credite nerambursabile si ajutoare financiare si comerciale consistente. Dezvoltarea economica incepe dupa semnarea acordului, conditia politica a fost ca dupa moartea lui Spania sa devina o monarhie constitutionala.Juan Carlos a devenit rege si a instaurat o democratie. SUA se angaja in mod special in acest acord ca sa sprijine in caz de conflict militar statul spaniol.In mod formal aderarea a avut loc in 1982,(birocratic in 1953)cand Spania a devenit membra NATO.