Forta
Capacitatea aparatului neuromuscular de a invinge o rezistenta prin miscare pe baza contractiei musculare.
Este una din calitatile motrice mult solicitate in activitatea fizica. Ea sta la baza celor mai simple deprinderi si importanta ei creste in raport direct cu scopul urmarit in procesul de formare si perfectionare a deprinderilor motrice de baza sau a acelor specifice diferitelor ramuri de sport. Calitatea fortei sporeste relativ repede, dar lipsa de preocupare pentru dezvoltare si mentinerea ei duce in scurt timp la scaderea parametrilor obtinuti in procesul de pregatire. Dezvoltarea fortei poate incepe chiar de la varsta de 10 ani, daca manifestam grija deosebita in ceea ce priveste gradarea exercitiilor. Pentru elevii din clasele mai mici in procesul de dezvoltare a fortei se recomanda sa se foloseasca exercitii de catarare si tractiune prin care se invinge greutatea propriului corp, treptat introducandu-se lucrul cu obiecte de diferite marimi, precum si exercitii cu partener.
Dozarea exercitiilor pentru dezvoltarea fortei se face de catre profesor in functie de varsta si gradul de pregatire al elevilor. Inaintea inceperii exercitiilor de forta profesorul va asigura o buna prelucrare analitica a articulatiilor si principalele grupe musculare ce vor fi angrenate in executie.
Forme de manifestare: A. Forta generala – capacitatea organismului de a invinge o rezistenta pe baza principalelor grupe musculare; B. Forta specifica – forta anumitor grupe musculare specificate de specificul unei activitati profesionale sau sportive; C. Forta absoluta (maxima) – forta cea mai mare pe care sistemul neuromuscular o poate dezvolta in situatia contractiei maxime voluntare; D. Forta exploziva – capacitatea de a manifesta valori mari de forta in cea mai mica unitate de timp (Joselini) E. Forta in regim de rezistenta – capacitatea organismului de a efectua contractii musculare in cadrul unor eforturi de lunga durata; F. Forta dinamica – se refera la manifestarea fortei
Mijloace pentru dezvoltarea fortei:  Exercitii cu ingreuieri: (greutatea propriului corp) – sunt recomandate la inceputul activitatii de dezvoltare a fortei si la varste mici si mijlocii  Exercitii cu rezistenta externa: - greutatea obiectelor cu care se efectueaza exercitiile - rezistenta unui partener - rezistenta mediului extern
Metode pentru dezvoltarea fortei: 1. Antrenamentul in circuit 2. Metoda halterofilului (cresterea continua, in trepte, si descresterea continua, in val) 3. Metoda power-trening (urmareste dezvoltarea detentei (forta+viteza)) 4. Contractia izometrica
Indicatii metodice privind dezvoltarea fortei:
Efectuarea exercitiilor de forta presupune in prealabil pregatirea aparatului locomotor. Exercitiile de forta vor fi alternate cu actiuni care sa dezvolte supletea, indemanarea, viteza. Pentru dezvoltarea fortei vom selectiona numai acele exercitii care pot fi executate corect de catre elev. Stabilirea grupelor musculare carora dorim sa ne adresam sa fie in conformitate cu ideea dezvoltarii fortei generale a organismului. Fixarea rationala a incarcaturii si cresterea lor progresiva se va face in functie de varsta si nivelul de pregatire a elevilor. Cele mai bune rezultate se obtin cu o incarcatura de 50-70%. Exercitiile de forta vor fi urmate de pauze care permit refacerea capacitatii de efort a organismului. Forta este o calitate perfectibila daca se asigura o continuitate a exercitiilor. Se va pune accent pe dezvoltarea fortei explozive precum si a muschilor extensori slab dezvoltati la aceasta varsta. In sezon de iarna pentru dezvoltarea fortei este indicata metoda antrenamentului in circuit.

Educatia fizica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare corporala necesara pentru asigurarea sanatatii omului, respectiv a starii de echilibru si functionare a organismului