Roşcăţel, negru sau bălan,
Cu potcoavă la picior,
Face-ntruna tropa-tropa
Şi aleargă la galop. (calul)
Este un prieten bun
El mă duce unde-i spun
Cu căpăstru și cu șa
Iarna-mi plimbă sania.
(calul)
Are două mici corniţe, Coadă scurtă şi bărbiţă, Bea într-una multă apă, Oare cum se cheamă? (capra) Care mamă şi-a lăsat Iezişorii-n casă Şi-n pădure a plecat După iarbă grasă? (capra)
E prieten credincios
Şi-i dau mereu câte un os.
(câinele)
Roade oase,
Stă in cușcă,
Pe dușmanii săi ii mușcă.
(câinele)
Cât e vară - cucurigu!
Cucurigu - când dă frigu!
Cine este dumnealui?
Cum îl cheamă?
Poți să-mi spui?
(cocoșul)
Face ouă zeci și sute
Dacă-i dai grăunțe multe.
(găina)
Atunci când sunt în ogradă
Ga, ga, ga se iau la sfadă
Iar când sunt pe lângă lac
Baie întruna fac.
(gâștele)
Am picioare lungi de tot,
Lungi urechi, mustăţi la bot
Toate acestea-s de prisos,
Coadă n-am și sunt fricos.
(iepurele de casă)
E fricosul cel mai mare
Iute-aleargă-n depărtare,
Dar la morcovi de îl chem,
Vine, doar să-i fac un semn!
(iepurele de casă)
Cine este urecheat
Şi mereu încăpăţânat?
(măgarul)
E bun dobitoc
Foarte încăpăţânat,
Urechi lungi,
Minte nu are,
Are cruce pe spinare.
(măgarul)
Are lâna lungă, creaţă,
Paşte iarba sus la stână
Şi-ţi dă caş şi brânză bună. (oaia)
Bucălata de la stână
Ne dă miel, lapte şi lână!
(oaia)
După sobă la bunica
Toarce-ntruna mitica
Şi o cheamă Miaunica.
(pisica)
În noroi se tăvăleşte,
Cu porumb el se hrăneşte,
Are coada covrigel
Şi la rât are inel.
(porcul)
Este mare, coarne are, Hrănită bine e-n stare Să-ţi dea lapte şi smântână, Brânză proaspătă şi bună.” (vaca) Ea este bună la toate,
Ne dă carne, ne dă lapte,
Iar copiii ei
Se numesc viței.
(vaca)
Mititel şi plin de ace,
Vin prin iarbă,-ncet, încoace.
Dacă simt vreun duşman,
Mă preschimb în buzdugan.
De-ai avea două cojoace,
Tot nu poţi scăpa de ace.
Ghici, cine sunt?
(ariciul)
Are zeci de ace groase
Dar nu țese nici nu coase.
(ariciul)
Cine poate să-l ajungă
Pe acest alergător,
Care-și poartă puii-n pungă ?
Îl ghiciți foarte ușor!
(cangurul)
Corabie plutitoare
Pe nisipuri, călătoare!
(cămila)
În aer ramurile-şi are
Acest trofeu de vânătoare.
(cerbul)
Mândru şi încoronat,
Prin poieni este-mpărat!
(cerbul)
Am o trompă lungă, lungă,
Pân' la frunze să ajungă.
Şi nu am asemănare,
Pentru că sunt cel mai mare!
Ghici, cine sunt?
(elefantul)
Urias cu nasul mare
Poartă oameni pe spinare!
(elefantul)
Are gâtul foarte-nalt
Și picioarele cam lungi
Dacă vrei să-i dai o floare
E cam greu la ea s-ajungi.
(girafa)
Animal cu trup tărcat
Şi cu gât nemăsurat!
(girafa)
Nu e cal, dar are coamă
Si-i puternic fără seamă,
Îl ghicești ușor când vrei,
Că e scris pe banii mei!
(leul)
Decât vulpea, sunt mai mare,
Dar viclean, la fel, se pare.
De teamă că am venit,
Iezii iute s-au pitit.
Ghici, cine sunt?
(lupul)
Prin pădure prin zăvoaie Dânsul oile jupoaie. (lupul) Animal cu chip de om
Țopăie din pom in pom!
(maimuța)
Nu-i pisică, nici motan
E vărgat și roșcovan!
(tigrul)
O sportivă cu renume
Umblă-n pom după alune!
(veverița)
Ronţăie nuci şi alune
Sare graţioasă
Coada-i e stufoasă –
De-o ghiceşti, îndată spune!
(veveriţa)
Eu sar iute pe crenguţe,
Cu alune în gheruţe.
Şi roşcată mi-i blănuţa,
În copac îmi fac căsuţa.
Ghici, cine sunt? (veveriţa)
Umblă dânsa prin grădini Căutând mereu găini. (vulpea) Coada ei este stufoasă
Dar de găini nu se lasă.
(vulpea)
Cumetriţa cea şireată
Vine-adesea prin vecini
Şi-amatoare se arată
Ca să cumpere găini.
(vulpea)
Cu coamă şi trup vărgat
Pare un căluţ ciudat.
Cine este, l-aţi aflat?
(zebra)