| |
|Google in China |
|Factori legali si politici ce au influentat deciziile si operatiunile companiei in China |
| |

|ESEU SEMINAR – MEDIUL INTERNATIONAL DE AFACERI |

Factorii legali si politici ce au influentat deciziile si operatiunile companiei Google in China

In anul 2006, compania-gigant Google a lansat Google.cn, versiunea motorului sau de cautare pentru China, ce va urma a fi condus din interiorul acestei tari. Google a patruns pe piata din China, cu speranta ca decizia sa de a isi compromite principiile va fi compensata de faptul ca motorul de cautare va realiza un bine pentru cetatenii chinezi. Acest lucru s-a dovedit ireal, iar in urma unor scandaluri in care s-a aflat implicat guvernul chinez, Google a anuntat la sfarsitul anului 2010 ca se retrage din China, o piata cu potential comercial imens.

Astfel, intrebarea pe care trebuie sa o punem este: Cat de mult isi poate schimba o companie princiipile pentru a avea succes intr-un mediu competitiv si pentru a patrunde pe diferite piete?

Atunci cand o companie decide sa se extinda intr-o anumita tara, trebuie sa analizeze cu atentie determinantii mediului de afaceri din respectiva tara (analiza PESTLE). In cazul “Google in China”, cei mai importanti factori care au influentat deciziile si operatiunile companiei au fost factorii politici si cei legali. Factorii politici se refera la gradul de interventie al autoritatilor guvernamentale in economie, iar cei legali se refera la legislatia tarii respective.

In primul rand, motivul pentru care Google s-a retras din China, o reprezinta contradictiile dintre sistemul politic al tarii in care compania s-a nascut, Statele Unite ale Americii, alaturi de principiile pe care le-a adoptat inca de la infiintare si sistemul politic din China. Statele Unite ale Americii, cea mai mare putere economica a lumii si principalul promotor al democratiei in lume, se afla in completa contradictie cu China, o tara comunista, a carei economie a fost liberalizata recent, in 1978 si in special prin intrarea in World Trade Organization (WTO), in 2001, insa ramanand o economie puternic influentata de autoritatile guvernamentale. Momentul liberalizarii a insemnat asigurarea drepturilor de tranzactionare pentru companii straine si schimbarea conditiilor privind investitiile straine.[1] Odata cu acest moment, multe multinationale din nenumarate domenii (Occidental Petroleum, Hewlett-Packard, Mitsubishi, Gilette, Procter & Gamble, Heinz, Peugeot si multe altele) au intrat pe piata chineza, o piata foarte atractiva, caracterizata de: o piata de desfacere imensa, forta de munca ieftina, o putere de cumparare foarte mare si o crestere continua a economiei in ansamblu. O parte din aceste companii au avut succes, altele nu si-au adaptat politicile pentru o piata precum cea din China si au fost surprinse de cat de “diferita, dificila si riscanta este tara pentru investitorii straini”[2]

Compania Google a fost infiintata in 1998 de Larry Page si Sergey Brin, doi studenti ai Universitatii Stanford din Statele Unite ale Americii. Fondatorii au creat o tehnologie inovativa care analizeaza paginile web si returneaza cele mai relevante informatii pentru orice cautare. Insusi numele companiei “Google”, nume provenit de la o greseala de scriere a cuvantului “Googol” (care inseamna cifra 1 urmata de 100 de zerouri) simbolizeaza faptul ca motorul de cautare furnizeaza mari cantitati de informatii pentru utilizatori.

Astfel, compania americana a carei misiune de baza este de a “organiza informatia intregii lumi si de a o face universal accesibila si utila”[3] a fost pusa, in momentul intrarii pe piata din China, in fata unui sistem comunist care practica cenzura Internetului. Cenzura Internetului este realizata pe baza a mai mult de 60 de legi si reglementari administrative, implementate de catre guvernul chinez. Acesta nu numai ca blocheaza continutul anumitor siteuri, dar si monitorizeaza accesul la Internet al indivizilor. Organismul de monitorizare cel mai puternic este Departamentul Central de Propaganda al Partidului Comunist, care verifica daca informatiile ce intra in tara prin siteurile web sunt in concordanta cu doctrina partidului.[4] Initial, compania Google a fost de acord sa respecte conditiile legale in ceea ce priveste cenzura, acceptand sa se autocenzureze. Motivul pentru care a facut-o este reflectat in declaratia Consilierului de Politica al companiei Google, Andrew McLaughlin: “Cu siguranta, filtrarea rezultatelor obtinute in urma cautarii pe Google compromite misiunea noastra. Neputinta de a oferi motorul de cautare catre o cincime din populatia globului, totusi, incalca misiunea noastra mult mai grav.”[5] Astfel, in momentul in care, un utilizator cauta pe Google.cn un subiect aflat pe “lista neagra”, programul anunta faptul ca a avut loc cenzura informatiilor. O serie de scandaluri din China – intoxicare cu lapte si cladiri construite neglijent ce s-au prabusit intr-un cutremur – informatii ce au fost cenzurate de catre guvern si deci, de catre toate motoarele de cautare, a dus la o crestere a popularitatii Google, in detrimentul principalului sau competitor, liderul de piata Baidu, un motor de cautare dezvoltat de catre chinezi, intrucat Google mentiona faptul ca informatiile cautate erau cenzurate, spre deosebire de competitorii sai. Pentru Google, parea ca publicul chinez observa ca guvernul utilizeaza cenzura si considera ca acest lucru ar conduce la o noua era de libertate informationala in China.[6]

In ianuarie 2006, la putin timp dupa lansarea Google.cn, compania a fost chemata in fata Comisiei pentru Relatii Internationale (Committee on International Relations) a SUA, pentru a depune marturie in fata Subcomitetului pe Asia si Pacific si a Subcomitetului pe Africa, Drepturilor Omului (Global Human Rights) si Operiatiuniile Internationale, privind operatiunile din China. In timpul marturiei pentru drepturile omului, James A. Leach, un republican din Iowa, l-a rugat pe vicepresedintele Google, Elliot Schrage, sa explice cum a realizat compania autocenzura. Schrage a evidentiat faptul ca Google a studiat metodele de filtrare utilizate de competitorii sai si de catre guvernul chinez pentru a realiza un sistem de autocenzurare propriu. Leach a raspuns: “Deci, daca acest Congres doreste sa afle cum sa cenzureze informatii, va intrebam pe dumneavoastra – compania care ar trebui sa simbolizeze cea mai mare libertate de circulatie a informatiilor din istoria lumii?”[7]. Aceasta replica pare sa puna la indoiala masura in care o companie trebuie sa isi sacrifice propriile valori pentru a se extinde pe piete cu principii total contradictorii cu acestea.

Un alt motiv pentru care compania a ales sa se retraga din China este cel al atacurilor cibernetice asupra serverelor si infrastructurii companiei, rezultand in furtul de proprietate intelectuala. Acele atacuri se pare ca ar fi fost folosite pentru a fura informatii din serviciul Gmail al unor activisti pentru drepturile omului, care sustineau libertatea de exprimare in China, dar si pentru a fura tehnologiile utilizate de companie. Compania a facut publice aceste atacuri, intrucat se refereau la securitatea personala si la drepturile omului de libera exprimare, iar liderii sai au lasat de inteles ca autoritatile chineze ar fi fost vinovate pentru atacuri.

Prin joint-ventures (asocieri intre companii chineze, sustinute de catre statul chinez, si parteneri privati), primii sunt responsabili pentru furnizarea terenurilor, cladirilor si pentru marketing, iar cei din urma contribuie cu echipamente, tehnologii si capital. Deseori partenerii privati sunt companii multinationale din Vest care doresc sa patruna pe imensa piata chineza. In schimb, companiile chineze obtin know-how-ul. [8]De aceea, exista foarte multe riscuri pentru multinationale, intrucat vor fi inlaturate de pe piata in momentul in care chinezii obtin tehnologia, cei din urma fiind sustinuti intotdeauna si de catre autoritati.

O alta problema pentru investitorii straini, o reprezinta interventia guvernamentala in sustinerea companiilor chineze care dezvolta noi tehnologii si discriminarea impotriva competitorilor straini, lucru care s-a intamplat si in cazul Baidu si Google. Intr-un raport din 2010, James McGregor un consultant de la APCO Worldwide (o firma de consultanta in comunicare) descrie strategia guvernamentala a Chinei ca fiind “un plan complicat si masiv” pentru a transforma China in cea mai mare putere tehnologica pana in 2020 si in cea mai mare putere a lumii pana in 2050, dar sustine ca acest lucru s-ar realiza printr-un “model care sustine furtul tehnologiilor” de mare amploare.[9] Poate ca acest lucru a avut loc si in cazul atacurilor asupra infrastructurii Google.

Desi Google a incercat sa includa valorile chineze in compania din China cat mai mult, prin angajarea populatiei chineze, prin parteneriate cu firme de tehnologii chineze si prin infiintarea unor centre de cercetare in Beijing si Shanghai, acest lucru nu a adus sustinerea guvernului chinez. Autoritatile guvernamentale din China determina, deseori, ce firme au succes si ce firme esueaza si de cele mai multe ori, in primul caz se gasesc firmele chineze. In august 2008, Google a lansat o aplicatie prin care se putea downloada muzica gratuit, pentru a concura cu compania Baidu. In martie 2009, aplicatia Youtube a Google-ului a fost interzisa, iar in iunie 2009, serviciul de mail al Google, Gmail a fost intrerupt. Aceste actiuni par a boicota dezvoltarea companiei Google in China, fiind un competitor serios pentru compania chineza Baidu.

Google este lider mondial in domeniul motoarelor de cautare online, se afla in continua crestere si expansiune in intreaga lume. Compania a dovedit ca nu poate sa faca afaceri intr-o tara cu valori complet contradictorii cu principiile sale si cu un guvern ostil in fata investiti Desi Google a renuntat la o piata imensa, aflata in plina dezvoltare, care ar fi putut sa ii aduca castiguri enorme, acest pas indraznet va imbunatati imaginea companiei pe alte piete, datorita pozitiei sale morale in fata cenzurii si a valorilor sustinute de guvernul chinez.

Bibliografie

➢ Google in China “The Great Firewall”, The Kenan Institute for Ethics at Duke University

➢ Google’s Exit from China, A Case Study, Delhi Business Review, Vol. 11, No.2 (July – December 2010)

➢ Case studies, Chapter 13: China, Korea, India

➢ https://www.google.ro/intl/en/about/company/

➢ http://googlechina.net/2012/01/only-google-could-leave-china/

➢ Privatisation in China. Capitalism confined, Sep 3rd 2011

➢ Special Report China: Rising Power, Anxious State, The Economist, June 25th 2011

-----------------------
[1] Case studies, Chapter 13: China, Korea, India
[2] Case studies, Chapter 13: China, Korea, India
[3] https://www.google.ro/intl/en/about/company/
[4] Google’s Exit from China, A Case Study, Delhi Business Review, Vol. 11, No.2 (July – December 2010)
[5] Google in China “The Great Firewall”, The Kenan Institute for Ethics at Duke University
[6] http://googlechina.net/2012/01/only-google-could-leave-china/
[7] Google in China “The Great Firewall”, The Kenan Institute for Ethics at Duke University
[8] Privatisation in China. Capitalism confined, Sep 3rd 2011
[9] Special Report China: Rising Power, Anxious State, The Economist, June 25th 2011

-----------------------
6