Cuprins:

Introducere
I. Cererea si oferta forţei de muncă
II. Indicatorii numarului si structurii forţei de muncă
III. Masurarea gradului de neocupare a forţei de muncă
IV. Forta de munca in Romania
Concluzii
Bibliografie

Introducere

Functionarea oricarui sistem de productie este de neconceput fara prezenta si interventia omului. Procesele de productie a bunurilor corporale si necorporale, respectiv a serviciilor, capabile sa satisfaca cele mai diverse nevoi umane, au ca element comun faptul ca desfasurarea lor presupune prestarea de munca. Trecem printr-o perioada dificila a economiei, datorita crizei care a cuprins intreaga lume si care afecteaza si locurile de munca din tara nostra, fiind tot mai putine in ultimii ani dar care, dupa analiza specialistilor, se vor inmulti in viitorii ani, tototdata scazand si rata somajului care in momentul actual este destul de ridicata. In lucrarea ce va urma, vom incerca sa prezentam oferta fortei de munca existente in momentul actual, dar si o scurta analiza asupra previzionarii ofertei fortei de munca pana in anul 2014.

I. Cererea si oferta forţei de muncă

Factorul muncă, care contribuie la crearea, utilizarea si dezvoltarea celorlalti factori de productie, se asigură prin intermediul pieţei muncii, aceasta ocupând un rol central in sistemul economico-social. Datorită acestui lucru, piaţa muncii are o influenta directa asupra altor subsisteme si ramuri economice si determină diverse acţiuni asupra componentelor vieţii sociale. Piaţa muncii se bazeaza pe întalnirea si confruntarea cererii cu oferta de muncă, componente ale raportului dintre producţie si consum. Orice activitate, care se iniţiaza sau există in societate, genereaza nevoia de muncă. Aceasta reprezintă volumul total de muncă necesar activitaţilor dintr-o ţara pe o perioadă dată. Dar ea nu constituie in intregime o cerere care se exprimă pe piaţa muncii. Condiţia generală pentru ca nevoia de muncă să ia forma cererii de munca este recompensarea acesteia. Cererea de muncă reprezinta nevoia de munca salariată care se formează la un moment dat intr-o economie de piaţa. Ea se exprimă prin intermediul numărului de locuri de muncă. Oferta de muncă este formata din munca pe care o pot depune membrii societaţii in condiţii salariale. Prin urmare, in oferta de muncă nu se include femeile casnice, studenţii, militarii in termen si alţi oameni care depun activitaţi nesalariale. Oferta de muncă se exprima prin numarul celor apti de muncă sau populatia aptă disponibilă din care se scade numărul femeilor casnice, al studenţilor si al celor care nu doresc sa se angajeze in nici o activitate, întrucat, au resurse pentru existenta sau au alte preocupari. Curba ofertei de muncă într-o economie reflectă ansamblul deciziilor alternative privind cantitatea de muncă pe care omul este dispus să o presteze în funcţie de salariu. Oferta de muncă la firmele mici şi în condiţii de concurenţă perfectă are o elasticitate ce tinde spre infinit. La firmele mari, curba ofertei are un unghi ascuţit, îndreptat în sus, este inelastică sau puţin elastică, reflectând concurenţa imperfectă. Curba ofertei de muncă este în fond curba de utilitate a venitului. Curba (dreapta) ofertei reflecta relaţia directă între oferta de muncă şi nivelul salariului.

Dimensiunile ofertei de muncă sunt date înainte de toate de factorul demografic şi se stabilesc prin mai mulţi indicatori demo-economici cum ar fi: - populaţia totală; - populaţia în vârstă de muncă; populaţia activă (totală şi civilă); - populaţia aptă de muncă (resursele de muncă); - populaţia ocupată; numărul de salariaţi; - populaţia aflată în şomaj; - populaţia întreţinută (tineri în afara vârstei de muncă şi pensionarii); Mărimea ofertei de muncă este diferită în timp şi spaţiu datorită influenţei unui ansamblu de factori, între care cei mai semnificativi sunt: - dimensiunea salariului; - raportul dintre utilitatea şi dezutilitatea muncii; - necesitatea de a continua să existe salariatul şi familia sa; - sistemul de educaţie şi formare profesională; - conţinutul şi durata muncii; - securitatea ocupării; - gradul de independenţă economică.

Fiecare individ alege, pe baza unei curbe de indiferenţă, cât timp să aloce muncii plătite, din care obţine un venit, şi cât timp să aloce altor activităţi, adică alege între venit şi timp liber, respectiv ţine seama de efectul de venit şi efectul de substituţie. Efectul de venit este raţionamentul potrivit căruia o persoană înlocuieşte timpul de muncă cu timp liber, atunci când salariul atinge un nivel care permite posesorului muncii să aibă condiţii de viaţă apropiate de aspiraţiile sale. Efectul de venit presupune că persoana respectivă se bucură de o putere de cumpărare mai mare, datorită unor venituri mai mari, ceea ce îi dă posibilitatea să cumpere mai multe bunuri, inclusiv timp liber. Efectul de substituţie este raţionamentul potrivit căruia o persoană salariată înlocuieşte o parte mai mare sau mai mică din timpul său liber cu timp de muncă suplimentar care are ca efect un venit mai mare. Pe măsură ce salariul orar creşte, anumite persoane caută să lucreze mai multe ore, aşa că fiecare oră liberă presupune un sacrificiu mai mare. Efectul de substituire stimulează o persoană să lucreze un timp mai mare; iar efectul de venit o stimulează să lucreze mai puţin. Mărimea relativă a acestor două efecte determină forma curbei ofertei individuale de muncă. Indivizii hotărăsc atât asupra cantităţii de muncă pe care o oferă, cât şi asupra calităţii acesteia. Oferta de muncă, are caracter relativ rigid, exprimând o piaţă a muncii cu concurenţă totdeauna imperfectă. Acest caracter se explică prin două categorii de factori: - economici, teritoriali; - demografici, profesionali, ocupaţionali. Factorii economici, teritoriali privesc absenţa posibilităţilor sau dorinţei persoanelor ori familiilor de a lucra în alt teritoriu, fără să renunţe la genul de activitate exercitat. Motivaţia acestei imobilităţi a ofertei de muncă poate consta în: - efortul bănesc pe care îl presupune schimbarea locului de muncă în altă localitate; - ataşamentul omului de mediul economico-social, chiar dacă nu are avantaje economice; - surprizele necunoscutului etc. Factorii demografici, profesionali, ocupaţionali privesc absenţa posibilităţilor sau dorinţei persoanelor de a-şi schimba ocupaţia sau locul de muncă. Motivaţia acestui comportament constă în: - calificarea necorespunzătoare; - slaba informare privind ocupaţiile disponibile; - insuficienţa şanselor pentru reconversia forţei de muncă; - starea sănătăţii; - vârsta; - avantaje; - nonsalariale nesemnificative etc. Toate acestea dovedesc că oferta de muncă are un dinamism specific, reflectând totodată corelarea strânsă între nevoia socială de a cunoaşte şi a se dezvolta omul sub aspect profesional-cultural şi nevoia economică de a valorifica pregătirea şi de a obţine un venit, ambele aspecte interesând atât pe lucrător, cât şi pe patron. Astfel, deciziile privind oferta de muncă sunt luate în familie pe baza analizei veniturilor acesteia şi a interesului de majorare a lor. Activităţile care se iniţiază sau există în societate impun nevoia de muncă, respectiv constituirea cererii de muncă, în acord cu mecanismul pieţei muncii. Resursele de munca existente la un moment dat in societate exprima numarul persoanelor capabile de munca, respectiv acea parte a populatiei care poseda ansamblul capacitatilor fizice si intelectuale ce ii permit sa desfasoare o activitate utila. Limitele de varsta intre care o persoana se considera ca poate participa la activitatea sociala se stabilesc prin legislatia fiecarei tari. In Romania, in prezent, limitele varstei de munca sunt 16-64 ani pentru barbati si 16-59 ani pentru femei. Avand in vedere ca in statisticele nationale limitele de varsta de intrare si/sau de iesire sin activitate sunt diferite, in comparatiile internationale trebuie utilizate limite standard. Limitele varstei de munca sunt determinate de nivelul de dezvoltare economica a fiecarei tari. Astfel, in tarile mai putin dezvoltate limita minima a fortei de munca este mai scazuta, iar in tarile dezvoltate din punct de vedere economic limita minima este mai ridicata (ca urmare a prelungirii duratei scolii obligatorii), existand si posibilitatea ca limita maxima sa fie mai ridicata (ca urmare a duratei de viata mai mare a acestei tari). In ultimul deceniu, evolutia resurselor umane a fost sub influenta unor fenomene demografice si sociale, cum ar fi: reducerea accelerata a ratei natalitatii si mentinerea unei rate ridicate a mortalitatii, cresterea procesului de emigrare, reducerea calitatii serviciilor de asistenta medicala si sociala. Acesti factori au contribuit la cresterea ponderii segmentului populatiei de 60 de ani si peste, precum si la mentinerea la un nivel ridicat a ratei de dependenta demografica, mai ales in zo nele rurale.

Pentru caracterizarea resurselor de munca se folosesc urmatorii indicatori: - populatia apta de munca – se determina ca diferenta intre numarul total al populatiei in varsta de munca si numarul populatiei cuprinse in limitele varstei de munca, dar incapabila de munca; - resursele de munca disponibile – exprima potentialul de munca care poate fi folosit in activitatea economico-sociala si se determina scazand din volumul resurselor de munca, populatia in varsta de munca cuprinsa in procesul de invatamant si militarii in termen; - populatia potential activa – cuprinde populatia in varsta de 15-64 ani si exprima, intr-o forma generala, resursele de munca; acest indicator poate fi folosit in comparatiile internationale.

II. Indicatorii numarului si structurii forţei de muncă

Pentru caracterizarea numarului fortei de munca se utilizeaza urmatorii indicatori:

1. populatia activă 2. populatia ocupată 3. numarul salariatilor 4. fondul de timp de muncă efectiv lucrat

Populatia activă (PA) din punct de vedere economic include toate persoanele de 15 ani si peste, apte de munca, care, intr-o perioada de referinta specificata, furnizeaza forta de munca disponibila (utilizata sau neutilizata) pentru producerea de bunuri si servicii in economia nationala. Intr-o forma generala, populatia activa cuprinde populatia ocupata (PO) si somerii (S), dupa urmatoarea structura: Populatia ocupată este segmentul cel mai important al populatiei active si cuprinde toate persoanele de 15 ani si peste, care, in perioada de referinta, au efectuat o activitate econiomica sau sociala producatoare de bunuri si servicii in una din ramurile economiei nationale, in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in natura sau alte beneficii. In comparatie cu populatia activa (PA), populatia ocupata (PO) nu cuprinde somerii (S): Populatia ocupata cuprinde atat personalul salariat, cat si personalul nesalariat (patroni, lucratori pe cont propriu, lucratori familiali neremunerati, membrii asociatiilor cooperatiste) care indeplinesc criteriile de baza: 1. la recensamant: numarul saptamanilor lucrate in anul de referinta sa fie preponderent; 2. la ancheta: sa fi lucrat in saptamana de referinta cel putin o ora (pentru lucratorii pe cont propriu si lucratorii familiali neremunerati care lucreaza in agricultura, durata minima este de 15 ore).

Definirea populatiei ocupate la ancheta are un caracter extensiv, criteriul impus fiind indeplinit si de numeroase persoane inscrise la oficiile de forta de munca si somaj, dar care desfasoara activitati in timp redus, ocazionale sau sezoniere. Asa se explica faptul ca intre populatia ocupata inregistrata la recensamant si la ancheta exista – in general – o diferenta in defavoarea primeia. De asemenea, in populatia ocupata se includ atat personele prezente la lucru, cat si cele temporar absente de la lucru, dar care isi pastreaza legatura formata cu locul de munca (concedii de odihna, de boala, de maternitate, fara plata, de studii, pentru incapacitate temporara de munca; greve; cursuri de perfectionare profesionala; suspendare temporara a lucrului datorita conditiilor meteorologice, conjuncturi economice, penurie de materii prime si energie etc.). Din aceste motive se poate aprecia ca populatia ocupata nu este cea mai buna estimare a fortei de munca pentru calculul productivitatii sociale a muncii, intre volumul productiei de bunuri si servicii si populatia ocupata (in calitate de resursa de munca utilizata) neexistand intotdeauna o legatura directa. Productivitatea sociala a muncii ar trebui sa se determine pe baza timpului efectiv la nivelul economiei nationale (in ore om), insa acest indicator nu se calculeaza decat la nivelul unor ramuri (industrie, constructii).

Populatia activa neocupata (sau somerii)

- Persoane in cautarea unui alt loc de munca - Persoane in cautarea primului loc de munca

Populatia inactiva din punct de vedere economic: - persoane casnice; - elevi si studenti, exclusiv cei care exercita o activitate economica sau sociala pe baza unui contract de munca; - pensionari, exclusiv cei reincadrati; - persoane intretinute de alte persoane: copii prescolari, batrani, persoane handicapate si invalizi; - persoane intretinute de stat: copii si batrani aflati in intretinerea unor institutii publice (casa copilului, camine pentru batrani etc.); - persone care se intretin din alte venituri decat cele provenite din munca (inchirieri, dobanzi, economii, rente, dividende). In definirea populatiei active exista numeroase diferente de la o tara la alta, precum si intre statisticile acestora si statistica organismelor internationale, fapt ce impune precautie in folosirea indicatorului in comparatiile internationale. Informatiile care caracterizeaza populatia activa pot fi structurate dupa mai multe criterii: - Structura dupa sexe a populatiei active permite evidentierea ponderii barbatiilor (pM) si a femeilor (pF) in totalul populatiei active, atat pentru intreaga economie nationala, cat si pe ramuri de activitate. - Structura dupa varsta a populatiei active. Analiza unor asfel de serii cu distributie de frecvente permite calculul si interpretarea unor indicatori cu o semnificatie deosebita: varsta medie a populatiei active, intervalul median si mediana, intervalul modal si modulul. - Structura pe sectoare de activitate a populatiei active, respectiv gruparea populatiei active pe cele trei sectoare: sectorul primar (agricultura, silvicultura, economia vanatului si pescuitul), secturul secundar (industria si constructiile) si sectorul tertiar (serviciile). Acesta repartitie este unul din criteriile de analiza a nivelului de dezvoltare economica a unei tari. Asfel, compararea structurilor sectoriale ale populatiei active din tari cu niveluri diferite de dezvoltare economice ne conduce la constatarea ca tarile dezvoltate se caracterizeaza – in opozitie cu tarile mai putin dezvoltate- printr-o pondere ridicata a populatiei active din sectorul tertiar si o pondere foarte scazuta in sectorul primar. - Structura pe ramuri a populatiei active permite stabilirea locului diferitelor ramuri in ansamblul economiei nationale din punct de vedere al ponderii populatiei active.

Numarul salariatilor este un alt indicator care exprima volumul fortei de munca, cuprinzand numai persoanele care isi desfasoara activitatea pa baza unui contract de munca. In numarul salariatilor se cuprind atat persoanele prezente la lucru, cat si cele care absenteaza din diferite motive, dar pastreaza relatii contractuale cu unitatea economica. Numarul salariatilor se determina ca existent la un momen dat, deci este un indicator de stoc (de moment). Faptul ca, in caracterizarea activitatii desfasurate de o unitate economica, numarul salariatilor se coreleaza cu indicatorii de intervale (de flux) cum ar fi productia si consumul, face ca, pentru asigurarea compatibilitatii, sa se calculeze si numarul mediu al salariatilor . Pe ramuri si la nivelul economiei nationale, numarul mediu al salariatilor rezulta din insumarea numarului mediu al salariatilor existent in unitatiile economice.

III. Masurarea gradului de neocupare a forţei de muncă

Unul din obiectivele principale ale politicii economice, in orice tara, este acela al asigurarii ocuparii depline a fortei de munca. Problema ocuparii fortei de munca constituie una din preocuparile importante ale analizei mocroeconomice. In cazul analizei macroeconomice prin ocuparea deplina a fortei de munca se intelege o situatie cand rata somajului are un anumit nivel, acceptat (circa 4% este considerata rata naturala a somajului). De aceea se considera mai indicat termenul de ocupare inalta a fortei de munca in locul celui de ocupare deplina (totala). In statisticile nationale si internationale se opereaza simultan cu mai multi indicatori privind numarul somerilor si rata somajului. In ceea ce priveste numarul somerilor, cei mai utilizati indicatori sunt: Numarul somerilor in sens BIM - Biroul International la Muncii – (sau definitia standard a somajului) este alcatuit din toate persoanele de 15 ani si peste, care, in cursul perioadei de referinta, indeplinesc simultan urmatoarele conditii: - nu lucreaza, neavand un loc de munca - sunt disponibile sa inceapa imediat lucrul - sunt in cautarea unui loc de munca In consecinta, sunt cosiderate someri: ➢ persoanele concediate ➢ persoanele in cautarea primului loc de munca (absolventi ai invatamantului secundar, profesional, universitar) ➢ persoanele (de regula femei) care, dupa o intrerupere voluntara a activitatii, solicita reluarea acesteia ➢ persoanele ocupate cu timp partial, temporar sau sezonier, aflate in cautarea unui loc de munca cu timp complet ➢ persoanele care si-au pierdut sau au renuntat la statutul anterior (lucrator independent, patron, lucrator familial neremunerat) si cauta pentru prima data loc de munca salariat Numarul somerilor inregistrati este alcatuit din toate persoanele care au declarat ca in perioada de referinta erau inscrise la oficiile de forta de munca si somaj (Legea nr. 1/1991 republicata in anul 1994), indiferent daca primeau sau nu ajutor de somaj sau alocatie de sprijin. Numarul somerilor ascunde o parte importanta din timpul de munca neutilizat. Astfel, ca urmare a recesiunii economice, un segment mai mare sau mai mic al populatiei ocupate este afectat de reducerea numarului de ore prestate, fara a fi cuprins din punct de vedere statistic in categoria de someri. Aceste persoane se afla ,de fapt, in somaj partial, fenomen manifestat in special prin intreruperea temporara a lucrului, ca urmare a conjuncturii economice, a penuriei de materii prime si energie etc. In aceste conditii, pentru cuantificarea in intregime a somajului, se utilizeaza indicatorul “timp de munca disponibil neutilizat”, care cumuleaza atat timpul de munca neutilizat de catre populatia neocupata (somerii), cat si timpul de munca neutilizat de catre o parte din populatia ocupata (aflata in stare de somaj). Rata somajului este un indicator prin intermediul caruia se masoara intensitatea somajului, calculandu-se sub forma unui raport intre numarul de someri si populatia de referinta (de obicei populatia activa).
In practica mondiala, pentru colectarea informatiilor privind somajul, sunt utilizate trei surse de date: 1. Recensamantul populatiei, ca inregistrare totala, la care criteriul prin care o persoana este considerata in stare de somaj este acela ca, in perioada de referinta (de obicei un an), numarul saptamanilor in care persoana respectiva a fost neocupata sa fie predominant in raport cu numarul saptamanilor in care aceasi persoana a avut o slujba. Pe baza acestei surse de date de obtine numarul somerilor ca medie a anului de referinta. 2. Ancheta asupra ocuparii fortei de munca efctuata in gospodariile populatiei este considerata cea mai adecvata sursa de date si metoda de investigare pentru masurarea, sub diferite aspecte si cu ajutorul a diversi indicatori, a somajului. 3. Sursele administrative de colectare a informatiilor, desi sunt cel mai accesibile, au limite in caracterizarea complexa a somajului, oferind numai informatii partiale privind proportiile acestui fenomen.

La sfarsitul fiecarei luni, oficiile de forta de munca ale Ministerului Muncii si Protectiei Sociale furnizeaza date privind numarul persoanelor care solicita un loc de munca (prin inscrierea la oficiile de forta de munca). In statistica curenta din Romania aceasta este principala sursa de date, pe baza careia s-au constituit – incepand cu anul 1992 – serii lunare de indicatori privind: ➢ numarul somerilor (in fapt, numarul persoanelor inscrise la oficiile de forta de munca); ➢ rata somajului; ➢ structura celor care solicita locuri de munca pe sexe, pe grupe de varsta, dupa durata somajului, pe categorii socio-profesionale si pe judete.

IV. Forta de munca in Romania

Angajatorii români anticipează o creștere moderată a volumului angajărilor pentru Trimestrul 2, 2011. În timp ce 19% dintre angajatori se asteaptă la o crestere în ceea ce priveste numărul de angajați, 14% previzionează o scădere, iar 66% nu anticipează nicio schimbare, rezultând o Previziune Netă de Angajare de +5%. Previziunea este cea mai optimistă din Trimestrul 1, 2009, până în prezent.

Studiul a fost realizat prin intervievarea unui esantion reprezentativ de 751 de angajatori din Romania.

La nivel regional, angajatorii din 6 din cele 8 regiuni analizate in Romania prognozeaza o crestere a nivelului angajarilor pe parcursul trimestrului urmator. Cele mai optimiste previziuni de angajare sunt raportate de angajatorii din regiunea Sud-Est, unde Previziunea Neta de Angajare se ridica la +18%. In acelasi timp, se previzioneaza o crestere stabila a angajarilor in Centru, unde angajatorii raporteaza o Previziune de +11%, in timp ce in Vest se manifesta un optimism prudent, cu o Previziune de +10%. Cu toate acestea, angajatorii din doua dintre regiunile analizate – Sud-Vest si Nord-Est – anticipeaza descresteri ale activitatii de angajare, cu Previziuni de -5%, respectiv -3%.

In ceea ce priveste sectoarele de activitate, o evolutie pozitiva in ceea ce priveste intentiile de angajare este anticipata in opt din cele 10 sectoare analizate. Angajatorii din sectorul Industrie Prelucratoare raporteaza cele mai optimiste intentii de angajare, cu o Previziune Neta de Angajare de +18%, in timp ce angajatorii din sectorul Industrie Extractiva anticipeaza un ritm promitator al angajarilor, cu o Perspectiva de +13%. O crestere moderata de +6% este prognozata în sectorul agricultura, vanatoare, silvicultura, in sectorul Constructii si sectorul Comert cu ridicata şi cu amanuntul. Totodata, angajatorii din sectorul Energie electrica, gaze si apa si cei din sectorul Finante, asigurari, servicii imobiliare si servicii de afaceri previzioneaza o scadere a intentiilor de angajare, cu Perspective de -7%, respectiv -5%.

Ocuparea şi şomajul în trimestrul IV 2010

În trimestrul IV 2010 rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) a fost de 57,9%. Rata şomajului BIM a fost de 7,3%. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-64 ani a fost de 62,3%, la o distanţă de 7,7 puncte procentuale faţă de ţinta naţională de 70% stabilită în contextul Strategiei Europa 2020. În trimestru IV al anului 2010, populaţia activă a României era de 9766 mii persoane, din care, 9052 mii persoane erau ocupate şi 714 mii persoane erau şomeri BIM.

[pic]

Rata de activitate a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) a fost de 62,6%.

Ocuparea
Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) de 57,9% a avut un nivel superior celei din trimestrul corespunzător din anul precedent (+0,5 puncte procentuale) şi inferior celei din trimestrul anterior (-2,3 puncte procentuale).
Gradul de ocupare era mai mare pentru bărbaţi (64,7%, faţă de 51,0% pentru femei) şi aproximativ egal pe cele două medii de rezidenţă (57,9% în mediul urban şi 57,8% în mediul rural).
Rata de ocupare a tinerilor (15-24 ani) era de 22,5%.

[pic]

Şomajul BIM
Rata şomajului BIM a fost de 7,3%, în creştere faţă de trimestrul anterior (6,9%) şi în scădere faţă de trimestrul corespunzător din anul precedent (cu o rată a şomajului de 7,5%).

[pic]

Pe sexe, diferenta dintre cele două rate ale şomajului BIM a fost de 1,4 puncte procentuale (7,9% pentru bărbaţi faţă de 6,5% pentru femei), iar pe medii rezidenţiale, de 4,0 puncte procentuale (9,0% pentru mediul urban, faţă de 5,0% pentru mediul rural).
Rata şomajului BIM avea nivelul cel mai ridicat (22,8%) în rândul tinerilor (15-24 ani).

Conform Companiei Nationale de Prognoza evolutia fortei de munca pana in anul 2014 va fi urmatoarea:

[pic]

[pic]

[pic]

[pic]

Scurta prognoza pentru regiunea Nord – Est:

[pic]
Acestia reprezinta circa 11,5 % din numarul total de salariati la nivel national.

[pic]
[pic]

[pic]

Evoluţia principalilor indicatori economico-sociali în regiunea NORD – EST
[pic]

[pic]
[pic]

Scurta analiza a resurselor umane in regiunea Nord-Est intre anii 2007-2009, conform INS:

2007: 2366100 persoane;
2008: 2331800 persoane;
2009: 2356200 persoane;

Numarul resurselor umane in judetul Suceava in anul 2009, conform INS, a fost de 434600 persoane.

Forta de munca este in continua scadere datorita plecarii populatiei spre tarile vestice. Se estimeaca ca circa 4milioane de romani sunt plecati epste hotare, o cifra ingrijoratoare dar care este in continua crestere.

Locuri de muncă vacante pentru luna aprilie 2011

Potrivit datelor rezultate din declaraţiile agenţilor economici privind locurile de muncă vacante, în evidenţele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) sunt înregistrate 12.394 locuri de muncă, în luna aprilie 2011. Situaţia locurilor de muncă vacante, în fiecare judeţ:
Municipiul Bucureşti- 1.412, Iaşi- 1.155, Constanţa- 949, Hunedoara- 695, Vaslui- 551, Cluj- 521, Timiş- 482, Satu Mare- 452, Teleorman- 436, Bihor- 397, Brăila- 339, Neamţ- 324, Ilfov- 315, Vaslui- 303, Arad- 269, Tulcea- 252, Mureş- 250, Călăraşi- 239, Maramureş- 228, Argeş- 226, Bistriţa-Năsăud- 224, Sibiu- 210, Bacău- 206, Braşov- 199, Olt- 198, Buzău- 186, Suceava- 185, Harghita- 162, Dâmboviţa- 150, Galaţi- 137, Prahova- 134, Gorj- 92, Covasna- 90, Botoşani- 88, Sălaj- 87, Vrancea- 87, Giurgiu- 54, Alba- 33, Dolj- 27, Mehedinţi- 25, Ialomiţa- 21, Caraş-Severin- 4. La nivel naţional, pentru persoanele cu studii superioare sunt oferite 980 locuri de muncă, după cum urmează:
- ingineri şi subingineri (inginer mecanic- 41, inginer construcţii civile, industriale şi agricole- 34, inginer automatist- 20, inginer electrotehnist- 16 etc.),
- director magazin- 85,
- inspector asigurări- 57,
- asistent medical (studii superioare)- 52,
- consilier vânzări asigurări- 31,
- manager- 24,
- asistent comercial- 15 etc.

Pentru studii medii, profesionale şi lucrători necalificaţi sunt disponibile 11.414 locuri de muncă, dintre care:

- confecţioner-asamblor articole din textile - 924;
- operator confecţioner în industria de îmbrăcăminte-ţesături, tricotaje, materiale sintetice - 528;
- muncitor necalificat în industria confecţiilor - 522;
- lucrător comercial- 480;
- ospătar (chelner)- 261;
- muncitor necalificat la demolări clădiri, zidărie, mozaic, faianţă, gresie, parchet- 258;
- muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor- 234;
- şofer autocamion/maşină de mare tonaj- 227;
- bucătar- 220;
- lăcătuş mecanic- 207;
- operator vânzări prin telefon- 193;
- vânzător- 193;
- agent vânzări- 188;
- manipulant mărfuri- 187;
- cameristă hotel- 167;
- ajutor ospătar- 141;
- agent de asigurare- 140;
- agent securitate- 119 etc.

Concluzii

In concluzie, credem ca situatia actuala este mai grava decat cea care este aratata in sondaje, iar pe viitor fara o organizare foarte buna si o viziune realista asupra situatiei existente nu vom putea depasi stadiul in care ne aflam. Locuri de munca sunt din ce in ce mai putine, iar asta nu face decat sa ingijoreze intreaga populatie, deoarece va fi tot mai greu sa iti gasesti un loc de munca sigur si bine platit. Populatia prefera sa plece in tarile din Vest-ul Europei pentru a munci chiar daca si acolo au inceput sa fie probleme majore in privinta locurilor de munca. Analizand datele Comisiei Nationale de Prognoza, pentru perioada 2011-214, nu ar trebui sa ne ingrijoreze o eventuala scadere a nivelului de trai dar nici nu va exista o crestere semnificativa. Forta de munca nu va inregistra schimbari semnificative, ea ramanand constanta pentru urmatorii ani. In ceea ce priveste rata somajului, acesta va scadea pana in 2014 cu circa 0.5 procente, ceea ce este bine pentru economia romaneasca, dar cu toate acestea Romania va ramane una dintre tarile cu cea mai mare rata a somajului, in prezent situindu-se pe locul 19 in topul Uniunii Europene.

Bibliografie

1. Emilia UNGUREANU, Piata Muncii in context - European 2. Constantin, D.L. - Elemente de analiza si previziune, regionala si urbana; 3. www.statistici.insse.ro 4. www.cnp.ro 5. www.capital.ro 6. www.anofm.ro 7. www.scritube.ro 8. www.ziare.com 9. www.mmuncii.ro

[pic]