PROIECT

Management Financiar şi Analiza Economico - Financiară

Coordonatori Stiinţifici: Masternad an I:

2010

Managementul financiar: concept, obiect, funcţii şi rolul lui în lumea contemporană

2010

MOTTO:

“Managementul este o activitate care îmbină mult meşteşug (experienţă) cu o anumită doză de artă (întelegerea lucrurilor) şi ceva ştiinţă (analiză).”
Henry Mintzberg

CUPRINS
|INTRODUCERE |............................................................................................................................|5 |
| |............ | |
| |Motivaţia alegerii temei.................................................................................................. |5 |
| |Obiective...................................................................................................................|5 |
| |...... | |
|CAPITOLUL I |CONCEPTUL DE MANAGEMNT – FUNCŢII, ROLURI..................................... |6 |
|1.1 |La “graniţa” dintre artă şi ştiinţă.................................................................................... |6 |
|1.2 |Ce este managementul de fapt........................................................................................ |6 |
|1.3 |Funcţiile managementului.............................................................................................. |8 |
|1.4 |Managementul, mijloc de a face carieră..................................................... |9 |
|CAPITOLUL II |MANAGEMENTUL CONTEMPORAN – ROLUL ÎN LUMEA | |
| |CONTEMPORANĂ..................................................................................................... |10 |
|2.1 |Dezvoltarea managementului modern............................................................................ |10 |
|2.2 |Caracteristici şi orientări ale managemetului modern.................................................... |11 |
|2.3 |Globalizarea, etapa actuală a mondializării.................................................................... |12 |
|CAPITOLUL III |CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ..................................................................................... |13 |
|3.1 |Managementul întreprinderii globale............................................................................. |13 |
|3.2 |Studiu de caz. Aplicaţie pe SC. Nevada SRL................................................................. |14 |
|CONCLUZII |............................................................................................................................|19 |
| |............ | |
|BIBLIOGRAFIE |SELECTIVĂ................................................................................................................. |20 |
|CUVINTE CHEIE |- GLOSAR DE TERMENI.......................................................................................... |21 |
|ANEXA |- LISTA FORMELOR GRAFICE.............................................................................. |22 |

INTRODUCERE

Proiectul de faţă urmăreşte dorinţa mea personală de a descoperi tainele ascunse ale managemetului, toate secretele lui, cu scopul de a-mi dezvolta capacitatea de a deveni un cât mai bun manager. Undeva, în viitor doresc să-mi dezvolt o afacere proprie care implică dezvoltarea mea profesională la un nivel cât mai înalt, pentru a putea conduce şi relaţiona într-un mediu cât mai bun, cât mai armonios şi cu rezultate optime obţinute. Prin intermediul acestui proiect am posibilitatea de a trece vizual prin minţile strălucite a numeroşi teoreticieni, să înteleg teoriile lor, să fur totodata stiinţa acumulată în atâţia zeci, chiar sute de ani. Probabil că sunt favorizată, să trăiesc în prezent şi să mă dezvolt profesional în condţtii mult mai uşoare, utilizând munca de ani de zile a acelor oameni, care poate şi-au dedicat existenţa înţelegerii şi promovării conceptului de management lumii întregi. Toată această dorinţă a mea de cunoştere şi întelegere a managementului a pornit de la afirmaţia lui Mintzberg, care iniţial m-a descurajat, dar totodată m-a determinat să caut să învăţ cât mai multe. “Problema cu educaţia managerială constă în faptul că este educaţie de afaceri şi oferă o imagine deformată a managementului. Managementul este o activitate care îmbină mult meşteşug (experienţă) cu o anumită doză de artă (întelegerea lucrurilor) şi ceva ştiinţă (analiză). O educaţie care pune prea mult accentul pe ştiinţă încurajează un stil de conducere pe care eu îl numesc “calculat” sau, dacă absolvenţii se consideră artişti, aşa cum se întâmplă cu tot mai mulţi în prezent, un stil înrudit pe care-l numesc “eroic”.

Obiective

* Identificarea relaţiei dintre naţional şi global

* Descrierea trăsăturilor întreprinderii secolului XXI

* Observarea modului în care managementul firmelor actuale este obligat să se adapteze procesului globalizării, desprinderea tendinţelor cu privire la parteneriatele strategice optime dintre întreprinderi

* Descrierea unor trăsături ale managementului în condiţiile globalizării

* Identificarea noilor tipuri de structuri organizatorice ale firmei moderne

CAP I: CONCEPTUL DE MANAGEMENT – ROLURI, FUNCŢII
1.1 La ,,graniţa" dintre artã şi ştiinţã
Managenetul - artă sau o ştiinţă? Absolut, fără nici o exagerare, managementul poate fi pus lângã orice ,,artă" -, privită într-un sens mai larg (diagnoză medicală, chirurgie), aflându-se într-o permanentă strădanie de a folosi şi aplica cunoştinţele solide ştiinţifice în contextul decodificării realităţii după o matrice de nevoi şi dorinţe, pe care el o modelează continuu dupã chipul şi asemãnarea oamenilor. Arta managerială se manifestã printr-o ,,ştiinţă" deosebită de a utiliza şi valorifica compromisul creator, ce produce adevãrate miracole în creşterea eficienţei şi eficacităţii. Abilitatea acceptării acestui compromis de către manager - ca factor de decizie - poate deveni o adevărată ,,artă", în măsura în care, compromisul ales reuşeşte să reducã la maximum eventualele consecinţe negative ce ar izvorî din activitatea de concepţie. Cele douã interpretări ale managementului se află într-o perfectă complementaritate, respingând exclusivismul de orice fel. În acest caz, paradoxal, arta poate să devinã ,,productivă" atunci când se bazează pe o înţelegere corectă şi completă a ştinţelor cu care se află în relaţie directă. Folosirea managementului ca ştiinţă prezintă avantajele unei activităţi raţionale sistematice, bazată pe cunoaşterea legilor şi principiilor care guvernează dinamica fenomenelor.
1.2 Ce este managementul de fapt? Definirea conceptului de management. Managementul reprezintă ansamblul acţiunilor întreprinse cu scopul direcţionării eforturilor unei colectivităţi umane spre asigurarea progresului social şi material, pentru satisfacerea intereselor ce decurg din obiectivele majore stabilite pentru evoluţia sistemului. Managementul se dezvoltă în prezent prin amplificarea şi extinderea cercetărilor în diverse domenii. Se conturează, pe de o parte, tendinţa de diferenţiere a ramurilor de cercetare, iar pe de altă parte, se amplifică tendinţa de integrare în vederea cuprinderii aspectelor complexe ale conducerii (informatica, cibernetica, teoria sistemelor etc.). Se formează, astfel, un sistem al conducerii care cuprinde numeroase discipline în plină evoluţie, cunoştiinţele acestora integrându-se într-un sistem logic structurat sub forma unor teorii, legi, principii ale managementului. Managementul- fiind o activitate complexă, cu profunde implicaţii în viaţa economică, socială, politica a cunoscut de-a lungul evoluţiei sale diferite accepţiuni şi abordări. Astfel managementul poate fi privit ca „Un proces de coordonare al resurselor umane , informaţionale,- fizice şi financiare în privinţa realizării scopurilor orgnizaţiei”. Potrivit opiniei lui A.Mackensie, managementul este „Un proces în care managerul operează cu trei elemente fundamentale: Idei, lucruri şi oameni, realizând obiectivul prin alţii”. H.Johanssen si A.Robertson afirma ca managementul este „Arta şi ştiinţa de a direcţiona, dirija şi administra munca altora pentru a atinge obiectivele stabilite”. O abordare interesantă aparţine lui David H.Hemphil, care susţine ce managementul este „Un compus al elementelor: Putere, autoritate şi influenţă”. Dupa Jean Gerbier însă, managementul înseamnă „Organizare: arta de a conduce, de a administra”. Profesorii O.Nicolescu si I. Verboncu cosidera ca „Ca managementul firmelor rezida în studierea proceselor şi relaţiilor de managemant din cadrul lor, în vedera descoperirii legităţilor şi princiipilor care le guvernează, a conceperii de noi sisteme, metode, technici şi modalităţi de conducer , de natură să asigure obţinerea şi creşterea competivităţiilor”. Henri Fayol, în cartea sa Administration industrielle et generale, publicată în 1916, menţiona că “ a administra înseamnă a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona şi a controla”. Peter Drucker considera ca managementul este echivalent cu „persoanele de conducere”, termenul de „management” fiind doar un eufemism pentru „şef” . „Principala şi poate singura sarcina a managementului este de a mobiliza energiile unităţii economice pentru îndeplinirea sarcinilor cunoscute şi definite”, iar testul reuşitei, susţine Drucker, constă în „obţinerea unei eficiente ridicate şi adaptarea la modificările din exterior”. Se afirmă că managementul este, poate, cea mai inexactă dintre ştiinţe. În particular, aceasta se datorează faptului că se ocupă de fenomene asupra cărora ştim încă prea puţin. Nu trebuie uitat, însă, că şi în ştiinţa, poate cea mai exactă - fizică - sunt zone întregi unde cunoaşterea se dezvoltă pe bază de speculaţie şi ipoteză.
Managementul ca proces Managementul reprezintă un cumul de activităţi efectuate pentru atingerea obiectivelor organizaţiei într-o manieră eficace şi eficientă prin previziune, organizare, coordonarea, antrenarea şi controlul resurselor organizaţiei. Resursele sunt considerate inputuri (intrări) în proces, iar obiectivele outputuri (ieşiri), succesul unei bune conduceri (management) fiind dat de raportul dintre ieşiri şi intrări, care indică productivitatea organizaţiei.
Managementul financiar ca segment al mangementlui general Managementul financiar, se poate defini ca fiind un subsistem al managementului general, având ca scop asigurarea resurselor financiare necesare, alocarea şi utilizarea lor profitabilă, creşterea valorii firmei, dezvoltarea, consolidarea şi siguranţa patrimoniului acesteia, îndeplinind un rol activ, pornind de la resursele financiare mobilizabile în stabilirea obiectivelor strategice şi tactice ale firmei şi în controlul şi evaluarea îndeplinirii acestora.
1.3 Funcţiile managementului
Previziunea este funcţia care vizeaza adoptarea deciziilor referitoare la definirea obiectivelor viitoare ale organizaţiei şi la mijloacele pentru atingerea acestora.
Organizarea vizeaza acţiunile de creare a structurii care va permite realizarea obiectivelor şi acţiunilor de coordonare efectivă a resurselor către manager.
Coordonarea reprezintă ansamblul proceselor de muncă prin care se armonizează deciziile şi acţiunile personalului firmei şi a subsistemelor sale, în cadrul previziunilor şi sistemului organizatoric stabilite anterior.

Antrenarea cuprinde ansamblul proceselor prin care personalul firmei este determinat (influenţat) să participe eficace la realizarea scopurilor organizaţiei, luând în considerare factorii care îi motivează.
Controlul implică acţiuni prin care se stabilesc standardele de performanţă ale membrilor organizaţiei, se compară performanţa curentă cu standardele şi se adoptă acţiuni corective în cazul abaterilor faţă de standarde.
Atributele managementului financiar: - previziunea financiară face parte din acţiunea de previziune generală a firmei, a firmei, dar nu ca o componentă înglobată prin adiţie ci ca o componentă cu un rol deosebit.; - organizarea financiară trebuie să îndeplinească un rol activ în preocupările organizaţionale ale firmei; - comunicarea financiară este transmiterea de mesaje. Mesajele implică cheltuieli. Managementul financiar are rolul de a asigura fundamentele deciziilor. - controlul financiar fundamentează toate celelalte funcţii ale actului managerial. Orice proiect trebuie urmărit in execuţie, urmărire ce se face cu ajutorul acelui indicatori. Controlul financiar este o componentă de bază a controlului economic iar împreună îndeplinesc funcţiile principale în controlul firmei.
1.4 Managementul ca mijloc de a face carierã
Managementul, bine înţeles şi aplicat, aduce un profit substanţial organizaţiei; ca atare, persoanele implicate în acest proces au posibilitatea sã-şi arate calitãţile şi sã urce treptele ierarhice, chiar pânã în vârful piramidei. “Managerii sunt o rasă nouă de oameni a căror funcţie este de a asigura competenţa, disciplina, şi interacţiunea echilibrată a unor grupuri cu potenţial de rivalitate” Abraham Zaleznik

Managementul este o funcţie profesională care înseamana a conduce, într-un context dat, un grup de persoane care au de atins un obiectiv comun, în conformitate cu finalitaţile organizaţiei din care fac parte. Stilul de management reflectă modul în care un manager gandeşte şi acţionează, exprimă modalităţile prin care managerii îşi exercită atributiile ce le revin în realizarea atributelor proceselor de management, precum şi atitudinea pe care o au faţă de subordonaţi. Stilurile de manageri sunt : repulsiv, dominant, indiferent, autorizar, democrat, permisiv.
Abilitãţile managerului - Fiecare manager trebuie să îndeplinească o serie de calităţi. Calitatea reprezintã abilitatea de a îndeplini, în mod eficient şi eficace, o anumitã activitate. Managerul îşi îndeplineşte rolul definit prin funcţiile de mai sus bazat pe calitãţile sale. Cele mai importante dintre acestea sunt: calitatea tehnicã, calitatea analiticã, calitatea de luare a deciziei, calitatea de a lucra cu oamenii, calitatea de comunicare, calitatea conceptualã .
Rolurile managerului: rolurile interpersonale, rolurile informaţionale, roluri decizionale.
CAP 2. MANAGEMENTUL CONTEMPORAN – ROLUL ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ
2.1 Dezvoltarea managementului modern Managementul modern implică un mare număr de abilităţi şi orientări, dintre care multe presupun abilităţi legate de statistică, utilizarea tehnologiei informaţiei, contabilitate şi matematică. Managementul pune accent pe rezolvarea raţională a problemelor şi pe gândirea logică. Cum managementul implică în mod necesar oameni, este de o mare importanţă deţinerea de abilităţi interpersonale abilitatea de a lucra cu indivizii, dar şi cu echipe de lucru. Pentru a avea succes, un manager trebuie să îndeplinească mai multe roluri şi funcţii. Domeniul managementului se intersectează cu un mare număr de discipline ştiinţe sociale, logică, filozofie, matematică, tehnologie informatică, relaţii internaţionale, lingvistică şi cultură. Pentru a fi bine pregătit, viitorul manager are nevoie de un bagaj bogat de cunoştinţe din domenii variate şi de abilităţi care să îi permită să îndeplinească o serie de funcţii; toate acestea îl vor ajuta să îşi îmbunătăţească din punct de vedere calitativ deciziile şi abilităţile.

Trăsături alea economiei mondiale actuale

Dintre numeroasele trăsături caracteristice ale economiei mondiale actuale, considerăm că merită evidenţiate următoarele:

a) liberalizarea pieţelor, ce presupune circulaţia liberă a capitalurilor financiare şi a forţei de muncă în întreaga lume;
b) preponderenţa tehnologiei informaţiilor (IT), telecomunicaţiilor şi afacerilor audio-vizuale.
c) concurenţa acerbă dintre cei trei mari poli de putere economică şi comercială NAFTA (SUA, Canada şi Mexic), Uniunea Europeană (UE) şi Asia de SE. Lupta pentru supremaţie între aceşti poli este crâncenă, deocamdată NAFTA conducând ostilităţile.
2.2 Caracteristici şi orientări ale managementului modern (actual) Domeniul managementului, de maxim interes şi primă importanţă în societatea modernă prezintă urmatoarele trasături definitorii şi orientări de perspectivă: 1.Viziunea globala, integratoare, de rezolvare a problemelor. Potrivit acestei viziuni, integrarea în rezolvarea problemelor manageriale trebuie realizată pe două planuri: intraorganizaţie, adică între subsistemele acesteia, respectiv între activităţile şi compartimentele sale; între organizaţie şi mediul său extern. 2. Interdisciplinaritatea - Managementul este domeniul care absoarbe continuu elemente noi din alte stiinţe, pe care le adaptează şi utilizează potrivit nevoilor specifice ale conducerii complexelor socio-economice. 3. Caracterul previzional – un rol determinant în evoluţia oricărei organizaţii îl are strategia de dezvoltare prin care se definesc direcţiile de evoluţie viitoare şi principalele obiective de atins. Previziunea creşterii organizaţionale se bazează pe modele de creştere, majoritatea acestora rezultând din analogii făcute cu legitaţile biologice ale dezvoltării organismelor vii. Se impune şi asumarea riscului în cazul în care se face o previziune eronată. 4. Creşterea dinamismului managerial 5. Accentuarea caracterului finalist al acţiunilor manageriale. - Toate domeniile manageriale trebuie să aibă, logic, o finalitate, adică să asigure realizarea obiectivelor generale ale organizaţiei. 6. Universalitatea managementului - Are loc permanent un transfer de concepte, principii, tehnici şi instrumenţe manageriale din domeniul activităţii industriale în toate celelalte domenii ale vieţii şi activităţii umane, astfel că se vorbeşte curent de management agrar, management în construcţii, management bancar, financiar, al asigurărilor, educaţional, etc. 7. Profesionalizarea funcţiei de manager - Există numeroase şcoli, instituţii, centre etc. de instruire a cadrelor de conducere, astfel ca elita manageriala a viitorului va proveni din şcolile recunoscute de business.
Astăzi, economia mondială se află în faţa unei triple provocări, respectiv:

1. mondializarea şi implicaţiile sale asupra competitivităţii economiilor naţionale (Tabelul nr. 1 şi nr. 2); 2. contradicţia dintre legile pieţei (logica economică) şi datoria statelor de a asigura un anumit grad de justiţie distributivă (logica socială); 3. contradicţia dintre logica economică şi necesitatea protecţiei mediului înconjurător (ecologia).
2.3 Globalizarea, etapă actuală a mondializării

Fenomenul globalizării este o etapă viitoare a procesului general de dezvoltare politico - economică şi culturală a omenirii. Într-un sens larg, globalizarea economiei mondiale poate fi definită ca fiind procesul deosebit de dinamic al creşterii interdependinţelor dintre statele naţionale, ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor transnaţionale în tot mai largi şi variate sfere ale vieţii economice, politice, sociale şi culturale şi având drept implicaţie faptul că problemele devin mai curând globale decât naţionale, cerând la rândul lor o soluţionare mai curând globală decât naţională. Abordată din punct de vedere economic şi financiar, globalizarea poate fi definită drept întărirea şi lărgirea legăturilor dintre economiile naţionale pe piaţa globală a bunurilor, serviciilor şi mai ales a capitalurilor. Globalizarea a devenit un proces obiectiv, implacabil, care se desfăsoară cu o viteză deseori ameţitoare, cuprinzând în sfera sa cvasi-totalitatea statelor lumii. Globalizarea economică presupune, aşadar, în esenţă globalizarea procesului de creare a producţiei interne brute ale statelor lumii. Factori determinanţi ai globalizării economiei mondiale Factorii economico-comerciali care au influenţat adâncirea procesului de globalizare a economiei mondiale include libera circulaţie a mărfurilor, liberalizarea serviciilor, liberalizarea pieţelor de capital, liberalitatea investitorilor străini de a înfiinţa firme şi alţi factori cu caracter legislativ şi administrativ favorabili globalizării, (bunurile comune ale umanităţii, dezvoltarea durabilă, securitatea ecologică). In concluzie, globalizarea constituie, fără îndoială, marea sfidare a zilelor noastre. Cine nu participă la procesul globalizării este pierdut.
CAP III. CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ

3.1 Managementul intreprinderii globale

Întreprinderea globală dispune de o structură globală, condusă de o autoritate centrală. Toate activităţile sale sunt integrate la nivel mondial conform unei strategii planetare. Întreprinderea globală reprezintă marea întreprindere modernă, care-şi planifică activitatea de producţie pe mai multe continente şi adoptă o gestiune mondială a activelor sale.

Toate intreprinderile golbale, dispun astăzi de o puterea economică şi financiară atât de mare încât de multe ori cifra lor anuală de afaceri depăşeşte sensibil PIB-ul multor ţări dezvoltate ale lumii (Tabelul nr. 49).

Întreprinderile actuale au de înfruntat o concurenţă acerbă la scară planetară ceea ce face ca activitatea lor de marketing să se desfăşoare într-un cadru global foarte dinamic, ceea ce determină revizuiri frecvente ale programelor de marketing.

În prezent, numeroase întreprinderi şi-au extins masiv operaţiunile de comercializare, aprovizionare şi producţie pe piaţa mondială, reuşind să-şi creeze structuri globale ce le permit să transmită rapid informaţiile, ideile dintr-un colţ al lumii în celălalt. Întreprinderile se confruntă cu un mediu de marketing mult mai vast şi mai complex decât în trecut.

Globalizarea determină întreprinderile să-şi realizeze produsele prin intermediul unor linii de montaj globale. Lumea este condusă de întreprinderi gigant/megacorporaţii, care nu sunt doar interesate de a vinde cât mai multe bunuri pe pieţele internaţionale, ci şi de a cumpăra, de a produce diferite componente şi materiale din sau în străinătate. De aceea, firmele transnaţionale trebuie să coordoneze operaţiuni funcţionale peste graniţele statelor şi să-şi sporească eficienţa. Pentru a face faţă provocărilor lansate de globalizarea afacerilor, numeroase întreprinderi formează alianţe strategice sau fuzionează cu alte întreprinderi, chiar concurente. Megaîntreprinderile încearcă să reducă concurenţa economică la scară planetară prin combinarea unei economii globalizate cu tehnologii informaţionale din ce în ce mai sofisticate, ceea ce oferă posibilitatea întreprinderilor globale să-şi consolideze acest control la o scară care nu a mai fost posibilă până acum. Succesul deosebit înregistrat de întreprinderile globale se datorează considerabilelor lor eforturi de cercetare-dezvoltare, punând cunoaşterea pe prim plan. O societate a cunoaşterii impune conducerii întreprinderii actuale fundamentarea unor strategii bazate pe implementarea unui comportament al învăţării continue. Cu alte cuvinte, este vorba despre un tip de organizaţie deschisă la tot ceea ce este nou, capabilă să reacţioneze rapid la noi informaţii. Era globalizării înseamnă emergenţa economiei virtuale. Internetul face să crească semnificativ eficienţa activităţilor întreprinderii actuale. În concluzie, asistăm în era globalizării la naşterea unor noi tipuri de relaţii între întreprindere şi mediul său. Existenţa şi evoluţia întreprinderii mileniului al treilea stau sub semnul impactului tehnologiei informaţionale şi telecomunicaţionale. Natura întreprinderii actuale s-a schimbat. Întreprinderile globale constituie unul din cei mai reprezentativi factori ai progresului economic contemporan. Ele sunt vectorii care răspândesc tehnologiile avansate şi bogăţia, contribuind la creşterea nivelului de trai şi la îmbunătăţirea mediului de afaceri.

3.2 Studiu de caz: Cercetare stiintifica privind exchilibrul financiar al SC NEVADA SRL

Prezentarea generală a firmei S.C. NEVADA IMPEX S.R.L.
Denumire : S.C. NEVADA IMPEX S.R.L
Tip de societate : privat forma juridică de constituire : societate cu raspundere limitata. sediul societăţii: Str. Porumbacului, nr. 33, loc. Sibiu, judetul Sibiu
Societatea va avea un sediu secundar (hala de productie) la adresa: loc. Talmaciu, DN 1, FN.
Înregistrare: nr. de inmatriculare la Oficiul Registrului si Comertului J40/435/2003.
Obiectul de activitate:
Domeniul principal de activitate: Lucrari de instalatii electrice si tehnico – sanitare si alte lucrari de instalatii pentru constructii.
Activitatea principala este: Lucrari de instalatii sanitare, de incalzire si de aer conditionat.
Activitati secundare: Fabricarea de constructii si confectii metalice – confectii metalice din fier forjat.

Organizarea şi funcţionarea SC. Nevada Impex SRL. Capitalul social al SC NEVADA SRL a fost format prin aport propriu al unui acţionarat unic, care este şi Directorul General al firmei..
Structura organizatorică se subdivide în doua categori: a. Structura organizatorică a conducerii întreprinderii: Conducerea executivă este asigurată de Directorul General care se ocupă cu definirea politicii şi strategiei societăţii, conduce activitatea curentă a societăţii. La nivel divizional, conducerea este asigurată de inginerii coordonatori ai fabricaţiilor care sunt organizate pe centre de profit. Aceştia susţin eforturile conducerii executive, definind şi urmărind realizarea propriei strategii de dezvoltare. Directorului General i se subordonează şefii departamentelor de Vânzări, Producţie, Proiectare, Controlul calităţii, Logistic şi Administrativ. b. Structura de producţie: este o structură de tip operaţional – tehnologic caracteristică prin faptul că secţia este organizată pe pricipiul omogenităţii procesului tehnologic.

Analiza echilibrului financiar pe baza corelaţiei fondul de rulment-necesar de fond de rulment -trezorerie netă Fondul de rulment este un indicator care permite aprecierea condiţiilor echilibrului financiar. Echilibrul financiar rezultă din comparaţia între lichidităţi şi exigibilitatea resurselor, respectiv, respectarea unei reguli de prudenţă a echilibrului financiar potrivit căreia utilizările trebuie să fie finanţate din resursele rămase la dispoziţia întreprinderii o perioadă de timp egală cu durata de viaţă a acestor utilizări. Această regulă de prudenţă poate fi îndeplinită atunci când se constituie o marjă de siguranţă, reprezentată de excedentul capitalurilor permanente faţă de totalul imobilizărilor în sumă brută sau excedentul activelor circulante în raport cu datoriile pe termen scurt. Necesarul de fond de rulment reprezintă partea din necesarul de exploatare care nu este asigurată din resursele de exploatare. Acest indicator este expresia realizării echilibrului financiar pe termen scurt, dintre necesarul şi resursele curente. Trezoreria netă sau trezoreria la un moment dat permite determinarea echilibrului financiar între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment. Pentru anul 2008, bilanţul simplificat al Societăţii Nevada se prezintă conform Tabel nr. 3. Mod de calcul indicatori:
FR= Resurse stabile – Active imobilizate
FR = 10.701.896 – 6.675.225 = 4.026.671 lei
NFR = Active circulante (minus disponibilităţi băneşti) – Datorii curente
NFR = 5.127.062 – 1.262.200 = 3.864.862 lei
Trezoreria netă = FR – NFR
Trezoreria netă = 4.026.671 – 3.864.862 = 161.809 lei Pentru anul 2009, bilanţul simplificat al Societăţii Nevada se prezintă conform Tabel nr. 4.
Mod de calcul indicatori:
FR= Resurse stabile – Active imobilizate
FR = 12.807.618 – 7.7467.345 = 5.340.273 lei
NFR = Active circulante (minus disponibilităţi băneşti) – Datorii curente
NFR = 7.766.394 – 3.287.950 = 4.478.444 lei
Trezoreria netă = FR – NFR
Trezoreria netă = 5.340.273 – 4.478.444 = 861.829 lei

Se constată că Societatea Nevada a înregistrat la finele exerciţiului financiar pe anul 2008, cât şi pe anul 2009 un excedent de trezorerie în sumă de 161.809 lei, respectiv 861.829 lei, ceea ce înseamnă că dispune de lichidităţi pentru rambursarea datoriilor, sau efectuarea de plasamente.

Analiza structurii activelor se realizează în dinamică prin intermediul ratelor de structură ale elementelor activului bilanţier după cum urmează: - Rata activelor imobilizate (Ri), măsoară gradul de investire a capitalului în cadrul întreprinderii.
Ri = (Active imobilizate /Active totale) x 100 (Tabel nr. 5) - Rata activelor curente (Rc), evidenţiază ponderea deţinută de activele curente în totalul activelor: Rc = (Active curente /Active totale) x 100 (Tabel nr. 6) - Rata stocurilor (Rs), evidenţiază ponderea stocurilor în total active curente: Rs = (Stocuri/Active curente) x 100 (Tabel nr. 7)

- Rata creanţelor (Rcr), scoate în evidenţă ponderea deţinută de creanţele întreprinderii faţă de terţi în totalul activelor curente: Rcr = (Creanţe/Active curente) x 100 (T abel nr. 8) Analiza structurii datoriilor şi capitalurilor proprii reliefează ponderea în care activele reale nete sunt finanţate din resursele reale de care beneficiază întreprinderea. Analiza se realizează prin intermediul ratelor de structură ale pasivului bilanţier, astfel: - Rata autonomiei financiare (Raf), arată cât din utilizările firmei sunt finanţate din resursele proprii: Raf = (Capitaluri proprii/Total resurse) x 100 (Tabel nr. 9) - Rata îndatorării (Rî) scoate în evidenţă ponderea datoriilor firmei în totalul resurselor: Rî = (Datorii totale/Resurse totale) x 100 (Tabel nr. 10) În ce priveşte structura activelor, în perioada 2008-2009 se constată o reducere a gradului de imobilizare a activelor. Astfel, ponderea activelor imobilizate în total active s-a redus de la 55,79 % în anul 2008 la 44,36 % în anul 2009, încadrându-se în nivelul maxim acceptat, pe seama creşterii ponderii activelor circulante. Din analiza structurii activelor circulante, se constată o pondere relativ ridicată a stocurilor de 72,28 % în anul 2009, mult peste nivelul maxim acceptat, pe seama diminuării ponderii creanţelor şi disponibilităţilor băneşti, ceea ce înseamnă că întreprinderea deţine importante stocuri ce nu au fost eliberate în consum sau valorificate. Această situaţie are ca şi consecinţe scăderea gradului de lichiditate şi implicit imposibilitatea de a-şi onora în întregime şi la termen obligaţiile de plată faţă de terţi. Nivelul înregistrat de datorii şi capitalul propriu în perioada analizată, este în general corespunzător.

Analiza situaţiei financiare Lichiditatea, exprimă posibilităţile societăţii de a-şi transforma activele în numerar, necesar acoperirii datoriilor şi se exprimă prin indicatorul rata lichidităţii. Se disting două forme ale acestui indicator, respectiv: - Rata lichidităţii curente, calculată ca raport între active curente şi datorii curente: Rlc = Active curente/Datorii curente (Tabel nr. 11)
Având în vedere că valoarea indicatorului este peste nivelul cifrei 2 se consideră o situaţie confortabilă. - Rata lichidităţii imediate (testul acid), calculată ca raport între active curente (minus stocuri) şi datorii curente: Rli = (Active curente – Stocuri) / Datorii curente (Tabel nr. 12)

Lichiditatea curentă a societăţii, deşi în scădere în anul 2009, poate fi apreciată corespunzătoare, nivelul indicatorului fiind supraunitar în cei doi ani supuşi analizei. Deţinerea de către societate a unui volum ridicat de stocuri, conduce la înregistrarea unui nivel necorespunzător al lichidităţii imediate. Solvabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor de plată îndeosebi din resurse proprii. Se exprimă prin indicatorul rata solvabilităţii, ce poate fi calculat prin două modalităţi: - Rata solvabilităţii patrimoniale, calculată ca raport între capitaluri proprii şi total resurse: Rsp = (Capitaluri proprii / Total resurse) x 100 Solvabilitatea generală este considerată bună când rezultatul obţinut depăşeşte 30 %, indicând ponderea resurselor proprii în totalul resurselor întreprinderii. (Tabel nr. 13) Solvabilitatea înregistrată în anul 2008 poate fi apreciată corespunzător, societatea având posibilitatea să-şi finanţeze în proporţie de 81,97% obligaţiile de plată din resurse proprii. Indicatorul înregistrează o evoluţie in scădere în anul 2009, când asistăm la reducerea acestuia cu 14,83 %, dar având in vedere faptul că nivelul lui se situează peste procentul de 30%, solvabilitatea generală este considerată bună.

CONCLUZII Managementul este o arta. Arta de a conduce. Managementul nu este o preocupare doar a lumii moderne. El a apărut încă de la constituirea colectivităţilor umane, manifestându-se sub diferite forme de conservare sau înfruntare şi s-a dezvoltat treptat, până la ceea ce este el astăzi, cheia succesului în business. S-a parcurs un drum lung şi anevoios, cu costuri imense, dacă stăm să ne gândim, de la mai bine un dram de noroc decât un tratament excelent până la logică în loc de panică şi acţiune in cunoştinţă de cauză. Cu alte cuvinte, s-a făcut un salt uriaş de la a accepta hazardul, la a-l identifica şi evalua şi până la a controla riscul în management. La societatea NEVADA se urmăreşte gestionarea activelor şi pasivelor firmei în condiţii de eficienţă, de minimizare a riscurilor şi de satisfacere cât mai înaltă a nevoilor clienţilor. O caracteristică a oricărui sistem socio-economic, o constituie finalitatea, adică tendinţa conştientă de a urmări atingerea unor obiective, tendinţa de a evolua în vederea realizării anumitor obiective. O condiţie a maximizării eficienţei o constituie respectarea normelor prin intermediul cărora tehnicile şi procedeele de redimensionare şi de eficientizare devin realizabile. Mentalitatea potrivita căreia managementul financiar este eficient dacă a contribuit la îndeplinirea cu orice preţ a obiectivului stabilit, trebuie înlocuită cu convingerea că banul public trebuie respectat, iar atingerea obiectivului trebuie să se realizeze cu costuri minime. Realitatea existentă în firmele de renume din lume ne arată că o firmă rămâne competitivă numai dacă are un management performant în utilizarea resurselor umane. În cadrul acestor resurse, performanţa individuală trebuie să fie suficient de ridicată pentru ca organizaţia să atingă excelenţa. Managerii trebuie să conştientizeze că succesul firmei poate fi obţinut numai atunci când fiecare angajat simte că are valoare şi că este important în cadrul acesteia. Dacă toţi angajaţii manifestă o atitudine pozitivă faţă de realizarea personală se creează premise favorabile obţinerii de performanţe la nivel de firmă şi invers. Focalizarea atenţiei pe concepţia managerială reprezintă o condiţie esenţială în realizarea de performanţe, indiferent de domeniul de activitate. Întreprinderile globale constituie unul din cei mai reprezentativi factori ai progresului economic contemporan. Ele sunt vectorii care răspândesc tehnologiile avansate şi bogăţia, contribuind la creşterea nivelului de trai şi la îmbunătăţirea mediului de afaceri.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. O.Niculescu,I.Verboncu- Management Ed:Economica
2. O.Niculescu,I.Plumb,Mihai Pricop,I.Verboncu-Abordari moderne in mangementul si economia organizatiei Ed:Economica Bucuresti 2004
3. V. Cornescu, 2004 – Management – de la teorie la practică
4. Vol.2:Management pe domenii de activitate
5. M. D. Popescu - Globalizarea şi dezvoltarea trivalentă, Ed. Expert, Bucureşti, 1999
6. Globalizarea a adus în prim plan aşa-numita ”economie fără greutate” (”weightless economy”) al cărei vârf de lance îl reprezintă pieţele financiare. Sistemul global capitalist oferă capitalului financiar o libertate maximă de mişcare astfel încât el poate fi privit drept ”un gigantic sistem de circulaţie, care absoarbe capital prin instituţii şi pieţe financiare centrale, capital ce este apoi pompat către periferie, fie direct, sub formă de credite şi investiţii de portofoliu, fie indirect, prin corporaţiile multinaţionale” (G. Soros - Criza capitalismului global. Societatea deschisă în primejdie, Ed. Polirom Arc, Iaşi, 1999, p. 10-11).
7. V. Dragotă şi colectiv 2003 – Management financiar, vol .I, Editura Economică, Bucureşti
8. E. Mihuleac, 1994, Bayele managementului, Editura Tempus, Bucureşti
9. În cadrul economiei internaţionale, principalii agenţi sunt economiile naţionale. Într-o economie globalizată, economiile naţionale sunt elemente interdependente ale unui unic sistem în care pieţele devin autonome.
10. http://www.unibuc.ro
11. www.studentie.ro
12. www.ecursuri.ro

CUVINTE CHEIE – GLOSAR DE TERMENI

• Previziune • Coordonare • Evaluare • Diagnostic financiar • Risc • Globalizare

ANEXĂ – LISTA FORMELOR GRAFICE

Tabel nr. 1
|Nr. Crt |Denumirea etapei/fazei |
|1. |Internaţionalizarea, legată de dezvoltarea fluxurilor exporturilor de bunuri şi servicii |
|2. |Transnaţionalizarea fluxurilor de investiţii directe şi a implantărilor în străinătate a marilor înteprinderi |
|3. |Globalizarea, corespunzând punerii în aplicare a reţelelor mondiale de producţie şi de informaţii (economia în reţea). |

Tabel nr.2
|Nr. Crt |Ţara |
|1. |SUA |
|2. |Singapore |
|3. |Finlanda |
|4. |Olanda |
|5. |Elveţia |

Tabel nr. 3
|1. Active imobilizate – total, din care: |6.675.225 |1. Resurse stabile |10.701.896 |
|-Imobilizări necorporale |18.527 |- Capitaluri proprii |9.806.658 |
|-Imobilizări corporale |6.410.198 |- Datorii financiare pe termen lung |895.238 |
|-Imobilizări financiare |246.500 | | |
|2. Active circulante de exploatare, din care:|5.127.062 |2. Datorii pe termen scurt |1.262.200 |
| - Stocuri |3.384.375 | | |
| - Creanţe |1.742.687 | | |
|3. Casa şi conturi la bănci |161.809 | | |
|TOTAL ACTIV |11.964.096 |TOTAL PASIV |11.964.096 |

Tabel nr. 4
|1. Active imobilizate – total, din care: |7.467.345 |1. Resurse stabile |12.807.618 |
|-Imobilizări necorporale |10.257 |- Capitaluri proprii |10.806.658 |
|-Imobilizări corporale |7.210.588 |- Datorii financiare pe termen lung |2.000.960 |
|-Imobilizări financiare |246.500 | | |
|2. Active circulante de exploatare, din care:|7.766.394 |2. Datorii pe termen scurt |3.287.950 |
| - Stocuri |5.613.852 | | |
| - Creanţe |2.152.542 | | |
|3. Casa şi conturi la bănci |861.829 | | |
|TOTAL ACTIV |16.095.568 |TOTAL PASIV |16.095.568 |

Tabel nr. 5
|Indicator |An 2008 |An 2009 |
|Rata activelor imobilizate |55,79 |44,36 |

Tabel nr. 6
|Indicator |An 2008 |An 2009 |
|Rata activelor curente |42,85 |48,25 |

Tabel nr. 7
|Indicator |An 2008 |An 2009 |
|Rata stocurilor |66,01 |72,28 |

Tabel nr. 8
|Indicator |An 2008 |An 2009 |
|Rata creanţelor |33,99 |27,72 |

Tabel nr.9
|Indicator |An 2008 |An 2009 |
|Rata autonomiei financiare |81,97 |67,14 |

Tabel nr. 10
|Indicator |An 2008 |An 2009 |
|Rata îndatorării |18,03 |32,86 |

Tabel nr. 11
|Indicator |An 2008 |An 2009 |
|Rata lichidităţii curente |4,09 |2,36 |

Tabel nr.12
|Indicator |An 2008 |An 2009 |
|Rata lichidităţii imediate |1,50 |0,91 |

Tabel nr. 13
|Indicator |An 2008 |An 2009 |
|Rata solvabilităţii patrimoniale |81,97 |67,14 |