Această creaţie literară este un roman modern de tip subiectiv,deoarece tema este din domeniul spiritului - iubire, gelozie, moarte, idei,nararea se face la persoana I, naratorul fiind şi personaj, Ştefan Gheorghidiu,confruntat cu două experienţe fundamentale - dragostea şi războiul.

Prin monolog interior, Ştefan Gheorghidiu analizează, alternând sau interferând, aspecte ale planului interior (sentimente, idei) sau ale planului exterior (fapte, tipuri umane, relaţii cu alţii).

Romanul este format din două părţi, precizate în titlu romanului, care indică şi temele romanului: dragostea şi războiul, două experienţe fundamentale de cunoaştere trăite de erou. Prima parte a romanului constituie rememorarea relaţiei de iubire eşuate a lui Ştefan cu Ela, fiind în întregime rod al ficţiunii autorului. A doua parte redă experienţa pe front a lui Gheorghidiu, fiind construită sub forma unui jurnal de campanie, având la bază jurnalul de campanie al autorului.

Romanul debutează printr-un artificiu de compoziţie, acţiunea din primulcapitol "La Piatra Craiului, în munte" având loc după faptele prezentateulterior. În primăvara anului 1916, în timpul unei concentrări pe ValeaPrahovei, sublocotenentul Gheorghidiu asistă la popota ofiţerilor la o discuţie despre dragoste şi fidelitate, pornind de la un fapt divers apărut în presă; un bărbat care şi-a ucis soţia infidelă fusese achitat la tribunal. Această discuţie provoacă memoria involuntară a personajului, trezindu-i amintirile legate de cei doi ani şi jumătate de căsnicie cu Ela. Ştefan Gheorghidiu, student la Filozofie şi Ela, studentă la Litere se căsătoresc.

Cei doi trăiesc în condiţii modeste până când o întâmplare le schimbă viaţa. De Sfântul Dumitru, întreaga familie Gheorghidiu este invitată de unchiul Tache, foarte bogat. După moartea acestuia, Ştefan Gheorghidiu primeşte, în mod neaşteptat, o avere, din care îi rămâne destul chiar şi după procesul pe care mama sa şi rudele i-l intentează.

Noul lor statut social îi propulsează pe cei doi soţi în lumea mondenă a capitalei. Gheorghidiu este atras de unchiul său, Nae, în afaceri, unde tânărul ars de febra ideilor se dovedeşte un inadaptat.Spre deosebire de soţul său, Ela (iniţiată de Anişoara) se integrează perfect încercurile bucureştene.

O excursie cu un grup de prieteni la Odobeşti de Sfinţii Constantin şi Elena produce tensiune între cei doi soţi. Ela îi acordă atenţie mare unui G.(Grigoriade), care-i va deveni amant mai târziu.

Primăvara lui 1916 îi găseşte pe cei doi soţi împăcaţi şi relativ liniştiţi. După discuţia de la popota ofiţerilor, Gheorghidiu, proaspăt sublocotenent, obţine opermisie pentru a o vedea pe Ela, aflată la Câmpulung, dar întâlnirea sporeşte incertitudinile (G. se afla în oraş).

Întristat că Ela îi pune problema moştenirii (în cazul în care bărbatul ar fi murit pe front), chinuit de gelozie, Ştefan Gheorghidiu se gândeşte să-i ucidă pe cei doi amanţi. Este salvat de întâlnirea cu un superior, care-l ia la Unitate,deoarece România intrase, în acea după amiază, în primul război mondial.Capitolul "Ultima noapte " încheie Cartea I, capitolul "Întâia noapte de război" deschide cartea a doua, care prezintă înaintarea armatei române în Transilvania, integrată pe atunci în Imperiul Austro-Ungar.Războiul îi arată lui Gheorghidiu faţa lui tragică, lipsită de glorie: haos, măsuri absurde, dezordine.

Rănit şi spitalizat, Gheorghidiu se întoarce acasă, la Bucureşti, dar se simte detaşat de tot ce-l legase de Ela. Obosit să mai caute certitudini şi să se mai îndoiască, o priveşte acum cu indiferenţa cu care prin veşti un tablou şi se hotărăşte să divorţeze de ea. Prezenţa personajelor este o caracteristică a acestei creaţii epice.Personajul principal este personaj-narator. El reprezintă tipul intelectualului lucid, a inadaptatului superior, a îndrăgostitului de absolut. Filozof, el are impresia că s-a izolat de lumea exterioară, însă în realitate el filtrează toate evenimentele exterioare prin conştiinţa sa. Confesiunea se realizează prin monologul pasionat . Analiza psihologică şi introspecţia constituie mijlocul principal de caracterizare indirectă a personajului principal.

"Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" este un roman subiectiv modern prin tematică (dragostea şi războiul), prin construcţia discursului narativ (un plan exterior - fapte şi unul interior - sentimente, idei),prin cele două planuri temporale(timpul narării - prezentul frontului şi timpulnarat (trecutul poveştii de iubire), prin personajul principal care este un căutător al absolutului, un inadaptabil în lumea comună.