Fiara lacomiei

Scriitorul Gabriel Liiceanu, prin continutul atat de bine orientat si documentat, prin calculele si analizele pertinente pe care le face ma surprinde in mod placut, dat fiind faptul ca s-a dovedit a fi mai ancorat si mai analitic decat un economist si pentru ca este foarte priceput in documentare si folosirea informatiilor pentru a-si demonstra matematic afirmatiile. Mai mult decat atat, consider ca acesta scrisoare a domnului Liiceanu poate fi considerata, din toate punctele de vedere, lectie de jurnalism; este cu siguranta un etalon pentru orice jurnalist.

In urma unei documentarii foarte bine facute, Gabriel Liiceanu ii trimite o scrisoare deschisa vicepresedintelui ASF Daniel Daianu şi îi cere acestuia să raspunda la cateva întrebari, mai bine zis, ii cere socoteala in numele populatiei, deoarece constata niste lucruri strigatoare la cer: “Daca ne uitam la cifrele de la Institutul National de Statistica pentru anul 2012, rezulta ca salariile lunare ASF sunt de 5,8 ori mai mari decât media nationala, de aproape 7 ori mai mari decat la Educatie si Sanatate si, culmea, de 2,4 ori mai mari decat in insasi industria financiara, pe care cei de la ASF o invoca drept etalon de salarizare”.

Scriitorul incearcă o comparatie între ASF şi angajatii din domeniul medical: “Oare se poate spune ca sapte sute si ceva de angajati de la ASF, care monitorizează o piata de capital “primitiva”, sunt echivalentul a aproape cinci mii de lucratori în domeniul sanatatii? Nu vi se pare inspaimantator? Si nu vi se pare inspaimantator ca salariul unui chirurg de la Spitalul Fundeni este de 20 de ori mai mic decat salariul dumneavoastra?”

Scriitorul Gabriel Liiceanu spune că veniturile exagerate pe care şi le-a acordat conducerea ASF sunt explicate de un fenomen propriu oamenilor: lacomia.
“Am sa va gasesc chiar o scuză, spunand ca nu faceti, toti cei de-acolo, decat sa va aliniati naturii umane muscate de fiara lacomiei. [...] Va imaginez, impreuna cu colegii dumneavoastra de la ASF, privind la tarisoara noastra. Vad de-asupra capetelor dumneavoastra, in norisorul acela care in benzile desenate ne arata ce are personajul pe creier, o enorma vaca ce de-abia se mai tine pe picioare. O vaca tot mai slaba, dar care, cat inca mai sufla, trebuie în continuare mulsa”, mai scrie Liiceanu.

Liiceanu, cu simţul masurii, constata, analizează atrocitatea fiarei si formulează intrebarea clasică “Cine ne păzeşte de paznici?”. Legea stramba a permis dezlantuirea fiarei lacomiei, a clasei care face legi, care dispune si de forta conformarii noastre, a oamenilor obisnuiti si aceasta este mascata de filantropia unor servicii sociale: asigurarea egalitatii in sansa si informare pe piata de capital, asigurarea corectitudinii serviciilor de despagubire in cazul pietei asiguratorilor, supravegherea fondurilor private, astfel ca sa nu ne trezim cu banii furati. De vina sunt legile, care dau frau liber lacomiei si incompetentei, insa consider ca solutia tot in lege o putem gasi, mai exact in modificarea acesteia, atat timp cat transparenta totala si abuzurile domneasc.

Somnul natiunii naste fiarele lacomiei si neimplicarea intelectuailor de ani buni, a nascut crearea unei ,,clase (zis) politice,, care manifesta acum acel dispret ucigator catre cetatenii acestei tari. Primitivismul reflectat de partidele romanesti provine tocmai din primitivismul masei care merge la vot. Datorita unor minti stralucite precum a lui Liiceanu poate populatia se va trezi din somnul adanc provocat probabil de educatia primita pe perioada ateista propagata de comunism...
Dincolo de investigatia minutioasa, citind articolul scriitorului imi incoltesc in minte multe alte intrebari in afara de cele pur referitoare la aceasta escrocherie. Poate cea mai dureroasa dintre ele este... oare cat de mult ne mai apartine aceasta Romanie?

Retoric, Liiceanu se intreaba cum de 758 de angajati ASF ar putea contrabalansa efortul a 5000 de angajati in sanatate / educatie? Noi romanii suntem din ce in ce mai bolnavi (moral, fizic), din ce in ce mai prostiti de un sistem creat anume pentru a genera oameni incapabili.

Scriitorul a folosit analogia cu o vaca sleita... Cred ca Romania, in ansamblul ei, are acest portret... dar oare ce ne facem cu vidul de educatie pe care, cei cu putina educatie macar, suntem fortati sa il suportam zilnic? Citatul ales ne duce si mai departe cu meditatia: Oare cati oameni inteligenti, demni, liberi cu adevarat mai exista? Mai putem intoarce acest sistem la unul in care adevaratele valori sa fie cele care sa ne duca inainte? Undeva departe… poate doar speranta si bunul simt al unor oameni care citesc scrisoarea aceasta si care inteleg dincolo de ecranul plat al calculatorului, prin prisma bunului analist Gabriel Liiceanu, vor face sa tresara o unda care sa mai schimbe ceva.

Scriitorul Gabriel Liiceanu este fara doar si poate un adevarat model pentru orice intelectual, lider de opinie si jurnalist al societatii noastre. Cu exprimarea eleganta, cultivata, argumentata si logica, acest articol demonstreaza ce rol imens poate juca in societatea civila un lider autentic care adopta o pozitie intransigenta si al carui verb poate pune in dificultate un intreg sistem. Dupa mai mult de doua decenii in care societatea a batut de fapt pasul pe loc, putem afirma raspicat ca de astfel de intelectuali si de o astfel de societate civila avem nevoie cu adevarat.

Scrisoarea lui Gabriel Liiceanu o consider o revelatie, aceea ca un filosof nu este deloc rupt de realitate, mai ales atunci cand aceasta realitate developeaza natura ticalosiei unor pretinsi specialisti.