Free Essay

Chrome

In:

Submitted By liviafologea
Words 7853
Pages 32
William Gibson

Chrome vol. CHROME (Burning Chrome, 1986)

Era zăpuşeală în noaptea când am pârlit-o pe Chrome. Afară, pe promenade şi în pieţe, fluturii se izbeau de neoane până ce mureau, dar în mansarda lui Bobby singura lumină venea de la ecranul unui monitor şi de la LED-urile verzi şi roşii de pe cadranul simulatorului matriceal. Cunoşteam pe dinafară fiecare cip din simulatorul lui Bobby; semăna cu clasicul Ono Sendai VII, „Ciberspaţiul şapte", însă îl refăcusem de atâtea ori, încât te-ai fi chinuit destul să găseşti un milimetru pătrat de circuit original prin tot siliciul ăla.
Stăteam unul lângă celălalt în faţa consolei simulato-rului, aşteptând afişajul temporal din colţul inferior stâng al ecranului.
— Bagă! am făcut eu, când a sosit momentul, dar Bobby era deja acolo, aplecându-se să împingă cu podul palmei programul rusesc în fanta lui. O făcu cu graţia naturală a unui puşti ce vâră monedele într-un joc video, sigur de câştig şi gata să primească o serie întreagă de jo-curi gratuite.
În faţa ochilor mei se ridică un val argintiu de fosfene şi matricea începu să mi se deplieze în minte, o tablă de şah tri-D, infinită şi perfect transparentă. Când am intrat în grilă, programul rusesc păru că se clatină. Dacă altcine-va ar fi fost cuplat în partea aceea a matricei, ar fi putut zări un val de umbre pâlpâitoare, prelingându-se din pira-mida mică şi galbenă care reprezenta calculatorul nostru. Programul era o armă mimetică, destinată absorbirii culo-rii locale şi prezentării lui ca o prioritate absolută în orice context ar fi întâlnit.
— Felicitări, l-am auzit pe Bobby. Tocmai am devenit o inspecţie de rutină a Comitetului de Coastă Răsăritean pentru Fisiune...
Asta însemna deschiderea liniilor fibroptice cu echiva-lentul cibernetic al unei sirene de incendiu, dar în matricea simulată păream a ne repezi drept la baza de date a lui Chrome. Încă nu o puteam zări, însă ştiam deja că zidurile acelea aşteptau. Ziduri de umbră, ziduri de gheaţă.
Chrome: faţa ei drăguţă, de copil, netedă ca oţelul, cu ochi care s-ar fi simţit în largul lor pe fundul unei fose atlantice, ochi reci şi cenuşii trăind sub o presiune teri-bilă. Se spunea că pregătea singură cancerurile pentru cei care-o trădau, variaţiuni rococo personalizate ce te omo-rau după ani de zile. Se spuneau fel de fel de chestii des-pre Chrome, nici una prea liniştitoare.
Aşa încât am acoperit-o cu o imagine a lui Rikki. Rikki îngenunchind în firicelele de praf ale unei raze de lumină strecurată în mansardă, printr-o reţea de oţel şi sticlă; salopeta ei de camuflaj decolorată, sandalele roz transpa-rente, curba perfectă a spatelui gol pe când scotocea într-o geantă de nailon cu echipament. Ridicând ochii, cu un zuluf pe jumătate blond gâdilându-i nasul. Zâmbind, încheind nasturii unei cămăşi vechi de-a lui Bobby, bumbacul kaki rărit întinzându-se peste sânii ei.
Zâmbind...
— Fir-ai al dracului, zise Bobby, tocmai i-am spus lui Chrome că suntem o revizie de control financiar şi trei citaţii de la Tribunalul Suprem... Ţin-te bine, Jack...
Adio, Rikki. Poate că n-o să te mai văd niciodată.
Şi este atât de întuneric în castelele de gheaţă ale lui Chrome!

Bobby era un cowboy, iar gheaţa era meseria lui. „Gheaţa" însemnând GHEAŢĂ. Ghimpi Electronici de Autoapărare. Matricea este reprezentarea abstractă a relaţiilor dintre sistemele de date. Programatorii legali pătrund în acel sector al matricii aparţinând celor care i-au angajat şi se trezesc înconjuraţi de geometrii străluci-toare, reprezentând datele corporaţiilor.
Turnurile şi câmpurile lor variau în nonspaţiul incolor al matricii de simulare — consens de halucinaţie electro-nică prin care se facilitează manipularea şi transferul unor volume masive de date. Programatorii legali nu văd nicio-dată zidurile de gheaţă înapoia cărora lucrează, zidurile de umbră care ecranează operaţiile lor în faţa altora, a artiştilor spionajului industrial şi spărgătorilor ca Bobby Quinn.
Bobby era un cowboy, un pocnitor, un spărgător care intra în uriaşul sistem nervos electronic al omenirii, manglind informaţii şi credite din matricea ticsită, spaţiul monocrom unde singurele stele sunt concentraţiile dense de informaţii, iar hăt deasupra lor ard galaxiile corporaţiilor şi braţele spirale reci ale sistemelor militare.
Bobby era unul dintre tinerii cu chipuri îmbătrânite pe care-i vedeţi bând la „Gentlemanul Păgubaş", barul şic al cowboys-ilor de calculatoare, hoţilor şi ciberneticienilor de mâna a doua. Eram parteneri.
Bobby Quinn şi Automatic Jack. Bobby e fantele slab şi palid, cu ochelari negri, iar Jack, tipul dur cu braţul mioelectric. Bobby se ocupă de software şi Jack de hard; Bobby bate tastele pe consolă, iar Jack meştereşte toate bibilurile care pot oferi vreun atu. Oricum, asta v-ar fi spus orice tip din „Gentlemanul Păgubaş", înainte ca Bobby să hotărască s-o pârlească pe Chrome. Ar fi putut însă să vă mai spună că Bobby îşi pierdea mâna, încetinea. Avea douăzeci şi opt de ani şi asta e mult pentru un cowboy de consolă.
Amândoi eram buni în meseria noastră, totuşi lovitura cea mare nu apăruse încă. Eu ştiam de unde să procur echipamente, iar Bobby avea toate trucurile la degetul mic. Se lăsa pe spate, cu o bentiţă albă contra transpiraţiei pe frunte, şi-şi deplasa degetele peste tastatură mai re-pede decât puteai privi, croindu-şi drum prin gheaţa cea mai uşchită din meserie, dar asta numai atunci când se întâmpla ceva care să-l bage în priză, lucru ce nu se petrecea chiar atât de des. Bobby nu era ambiţios, cât despre mine eram tipul de bărbat care-i fericit să-şi poată plăti chiria şi să aibă o cămaşa curată pe el.
Bobby era însă mierlit după gagici, de parcă astea erau cărţile lui de tarot, sau cam aşa ceva; când le vedea, intra în viteză. N-am vorbit niciodată despre asta, dar în vara aceea, când începu să pară că-şi pierdea forma, petrecu tot mai mult timp în „Gentlemanul Păgubaş". Stătea la una dintre mesele de lângă uşa deschisă şi privea trecătorii lu-necând, în nopţile când gândacii erau pe neoane, iar văzdu-hul mirosea a parfum şi a mâncăruri la minut. Ochelarii lui de soare scanau chipurile aflate în mişcare, şi pesemne aşa a decis că Rikki era cea pe care-o aştepta, atuul şi schimbarea lui de noroc. Tipa cea nouă.

Am plecat la New York să investighez piaţa şi să văd ce mai exista în software-ul de mangleală.
Prăvălia Finlandezului are o hologramă deteriorată în vitrină, METRO HOLOGRAFIX, deasupra unui decor de muşte moarte, îmbrăcate în blănuri de praf cenuşiu. Înăuntru, mărunţişurile se înalţă până la nivelul pieptului, ridicându-se în maldăre către pereţii de-abia vizibili îna-poia resturilor necunoscute şi a rafturilor încovoiate, tic-site cu reviste porno vechi şi colecţii îngălbenite de National Geographic.
— Îţi trebuie o armă, mi-a zis Finlandezul.
Arată ca un proiect ADN refăcut în scopul de a obţine scormonitori de mare viteză.
— Ai baftă. Am pus laba pe noul Smith and Wesson, patru sute optul tactic. Are un proiector de xenon sub ţeavă, vezi, baterii în pat, îţi proiectează un cerc de treizeci de centimetri în bezna cea mai adâncă la cincizeci de metri. Sursa de lumină e aşa de fină, încât e aproape impo-sibil de detectat. Într-o luptă nocturnă, e magie curată.
Am lăsat braţul să-mi cadă pe masă şi am pornit răpăi-tul degetelor; servo-urile din mână au început să zumzăie ca nişte ţânţari flămânzi. Ştiam că Finlandezului nu-i plăcea asta deloc.
— Vrei să-l amanetezi? Mi-a ciocănit încheietura de duraluminiu cu capătul ros al unei carioca. Poate-ţi cum-peri ceva mai silenţios.
Nu m-am oprit.
— Nu-mi trebuie arme, Finlandezule!
— Bine, a încuviinţat el, bine! — iar eu am încetat răpăitul. N-am făcut rost decât de o chestie şi nici nu ştiu ce este. Părea nefericit: Mi l-au adus săptămâna trecută nişte puşti din canalele lui Jersey.
— Da' de când cumperi tu chestii care nu ştii ce sunt, Finlandezule?
— Eşti şmecher, da?
Mi-a întins un plic de corespondenţă transparent. Prin izolaţia din plastic, cu bule de aer, se vedea ceva ce semăna a casetă audio.
— Mai aveau un paşaport, continuă el, cărţi de credit, un ceas... Şi asta...
— Vrei să spui că aveau conţinutul unor buzunare. El a încuviinţat din cap.
— Paşaportul era belgian. Era şi fals pe deasupra, ascultă-mă pe mine, l-am aruncat în foc. Şi creditele. Cea-sul era bun, un Porsche, ceas bun.
În mod evident, era un tip de program militar plug-in. Scos din plic, părea încărcătorul unei carabine mici, pla-cat cu plastic negru, mat. Muchiile şi colţurile sclipeau metalic; fusese pesemne trântit pe ici, colo.
— Ţi-l dau cu reducere, Jack. În amintirea zilelor de altădată.
Am rânjit. Să obţii ceva cu reducere de la Finlandez era ca şi cum Dumnezeu ar fi anulat legea gravitaţiei, atunci când trebuie să cari o valiză grea de-a lungul a zece cvartale de coridoare prin aeroport.
— Mi se pare rusesc, am zis. Probabil, controlul în caz de avarie a canalizării dintr-o suburbie a Leningradu-lui. Exact ce-mi trebuie!
— Ştii, făcu Finlandezul, am o pereche de pantofi mai bătrână decât tine. Uneori mă gândesc că tu ai tot atâta clasă cât şi golanii ăia din Jersey. Ce vrei să-ţi spun, că-s cheile Kremlinului? E treaba ta să vezi ce dracu' e-năun-tru. Eu vând doar marfa. Am cumpărat programul.

Lipsiţi de trupuri, năvălim în castelul de gheaţă al lui Chrome. Şi suntem iuţi, iuţi. Parcă facem surfing pe creasta programului invadat, atârnând la zece metri deasupra sistemelor de atac, care clocotesc pe măsură ce suferă mutaţii. Suntem nişte pete de ulei conştiente, târâte în jo-sul coridoarelor de umbră.
Undeva, avem şi trupuri, undeva foarte departe, într-o mansardă ticsită, acoperită cu sticlă şi oţel. Undeva, mai avem microsecunde, poate de-abia timpul s-o ştergem.
I-am năruit porţile, deghizaţi ca o revizie contabilă şi trei citaţii, însă protecţiile ei sunt special programate ca să rezolve asemenea intruziuni oficiale. Gheaţa ei cea mai sofisticată este astfel structurată pentru a respinge man-datele, ordonanţele, citaţiile. Când am trecut prin prima poartă, majoritatea datelor au dispărut înapoia gheţii nucleului de comandă, pereţii aceia pe care-i vedem sub forma unor leghe de coridoare sau labirinturi de umbră. Cinci linii telefonice terestre separate au emis semnale de alertă spre firme juridice, însă virusul atacase deja gheaţa parametru. Sistemele de bruiaj devorează semnalele de a-lertă, în vreme ce subprogramele noastre mimetice sca-nează tot ce nu a fost camuflat de nucleul de comandă.
Din datele neecranate, programul rusesc alege un număr din Tokio, mai deosebit datorită frecvenţei apelu-rilor, duratei medii a convorbirilor şi vitezei cu care Chrome le-a răspuns.
— Perfect, face Bobby, suntem un apel codificat al amicului ei din Japonia. Asta ar trebui să ne ajute.
Călăreşte-i, cowboy!

Bobby îşi citea viitorul în femei. Ele erau semnele lui de, graţie, schimbările vremii: stătea noaptea întreagă în „Gentlemanul Păgubaş", aşteptând ca anotimpul să întoarcă un chip nou în faţa lui, ca o carte de joc.
Într-una din nopţi, am rămas să lucrez până târziu, în mansardă, făţuind un cip, cu braţul scos şi micul waldo conectat direct de ciot.
Bobby a apărut cu o fată pe care n-o mai văzusem, şi de obicei nu mă simt în largul meu când cineva mă vede lucrând aşa, cu firele conectate la electrozii din carbon dur care îmi ies din ciot. Ea s-a apropiat şi a privit imaginea mărită de pe ecran, apoi a zărit waldo-ul mişcându-se sub teaca protectoare vidată. Nu a rostit nici un cuvânt, doar a privit. Imediat am simţit ceva bun dinspre ea; aşa se întâmplă uneori.
— Automatic Jack, Rikki. Asociatul meu.
A râs, punându-şi braţul după mijlocul ei, şi ceva din tonul lui mi-a spus că aveam să-mi petrec noaptea într-o cameră sordidă de hotel.
— Bună, a rostit ea.
Înaltă, de nouăsprezece, poate douăzeci de ani, era neîndoielnic arătoasă. Avea câţiva pistrui pe nas şi ochii de culoare nedefinită, între chihlimbarul întunecat şi cafea. Purta blugi negri şi strimţi, îndoiţi cu manşetă până la jumătarea pulpei şi o curea îngustă din plastic, asortată la sandalele rozalii.
Acum însă, zărind-o uneori când încerc să dorm, o văd undeva afară, la marginea lăbărţării acesteia de oraşe şi fum, părând o hologramă lipită de fundul ochilor mei, într-o rochie strălucitoare, puţin deasupra genunchilor, pe care trebuie s-o fi purtat cândva, pe când o cunoşteam. Desculţă, cu picioarele lungi şi drepte; părul castaniu vârstat de şuviţe blonde, îi ascunde chipul, fluturând în bătaia vântului, şi o zăresc făcându-mi adio din mână. Bobby scotocea printr-un vraf de casete audio.
— Tocmai plecam, cowboy, i-am zis decuplându-mi waldo-ul.
Ea m-a următit atentă, fixându-mi braţul.
— Poţi repara nişte chestii? m-a întrebat.
— Orice doreşti, Automatic Jack îţi repară, am poc-nit eu din degetele de duraluminiu.
A scos de la brâu un deck mititel de simstim şi mi-a arătat balamaua ruptă de la capacul casetei.
— Mâine, i-am zis, nu-i nici o problemă.
Măiculiţă, mi-am spus, somnul doborându-mă pe cele şase paliere până în stradă, care-o să fie bafta lui Bobby cu aşa o bucăţică? Dacă sistemul lui merge, într-adevăr, în orice noapte de-acum încolo putem da lovitura. În stradă, am rânjit, m-am întins şi am făcut semn unui taxi.

Castelul lui Chrome se dizolvă repede, plăci de gheaţă umbrită pâlpâind şi destrămându-se, mâncate de sistemele perturbatoare ce se rostogolesc din programul rusesc, îndepărtându-se de atacul nostru asupra nivelului logic central şi intoxicând însăşi substanţa gheţii. Sistemele per-turbatoare sunt viruşi cibernetici analogi, foarte voraci şi capabili de autoduplicare. Se deplasează constant, simultan, paralizând şi absorbind apărările lui Chrome.
Am paralizat-o deja, sau undeva ţârâie o sonerie şi clipeşte o luminiţă roşie? Ea ştie oare?

Bobby îi spunea Rikki Nebuna şi, în primele săptămâni, ea crezuse pesemne că avea totul, tot spectaco-lul jucat pentru scenă, şi avea nu mai ştiu câţi kilometri de promenade şi pieţe de hoinărit, magazinele şi cluburile, şi pe Bobby care să-i explice toate relele, sforăriile viclene ale părţii întunecate a lucrurilor, să-i arate pe toţi jucăto-rii şi jocurile lor. O făcea să se simtă ca la ea acasă.
— Ce ţi s-a întâmplât la mână? m-a întrebat într-o seară, pe când eram toţi trei la „Gentlemanul Păgubaş", bând la o măsuţă din colţ.
— Planaj, i-am răspuns, accident.
— Planaj peste un lan, a completat Bobby, lângă locul ăla numit Kiev. Jack al nostru plutea acolo în întuneric, sub o paraaripă liliac, cu cincizeci de kile de radar între picioare, când o găoază de rus i-a ars din greşeală braţul cu laserul.
Nu-mi amintesc cum am schimbat subiectul, dar am făcut-o.
Îmi spuneam întruna că nu Rikki se dădea la mine; de vină era ceea ce-i făcea Bobby. Îl cunoşteam de multă vreme, de la sfârşitul războiului şi ştiam că întrebuinţa femeile ca pioni într-un joc: Bobby Quine contra norocu-lui, contra timpului şi nopţii oraşelor. Iar Rikki apăruse exact când avea nevoie de ceva care să-l pună în mişcare, de ceva spre care să năzuiască. Aşa încât o considera un simbol a tot ceea ce-şi dorea şi nu putea avea, a tot ceea ce avusese şi nu putuse păstra.
Nu-mi plăcea să-l ascult spunându-mi cât de mult o iubea, iar faptul că realmente credea ceea ce afirma înrăutăţea şi mai mult lucrurile. Era un maestru al prăbuşirilor zguduitoare şi al refacerilor rapide, şi văzusem chestia asta de vreo duzină de ori. Tot atât de bine putea să aibă imprimat URMĂTOAREA, cu majuscule verzi fosforescente, pe lentilele ochelarilor săi de soare, gata să sclipească înaintea primului chip interesant ce-ar fi plutit pe lângă mesele din „Gentlemanul Păgubaş".
Ştiam ce le făcea. Le preschimba în embleme, semne de marcaj pe harta vieţii lui de spărgător, faruri de navi-gaţie pe care le putea urma printr-un ocean de baruri şi neoane. După ce altceva să se conducă? Nu iubea banul în sine, nu îndeajuns ca să-i urmeze scli-pirea. Nu ar fi căutat puterea asupra altora; detesta responsabilităţile pe care le implica. Deţinea o mândrie fundamentală în talentul său, dar ea nu fusese niciodată suficientă ca să-l împingă înainte.
Aşa încât se ocupa de femei.
Când apăruse Rikki, avea multă nevoie de una. Se degrada rapid şi barosanii şopteau deja că-şi pierduse mâna. Avea nevoie de lovitura cea mare, şi cât mai repede, fiindcă nu cunoştea altă modalitate de viaţă, iar toate cea-surile lui erau reglate pe timpul hoţului, calibrate în risc, adrenalină şi calmul acela dumnezeiesc din zori, care apare când fiecare mişcare ţi se dovedeşte a fi corectă şi o bucăţică grasă din creditul altuia clincăne în contul tău.
Îi venise vremea să-şi facă bocceluţa şi să iasă; de aceea, Rikki căpătă un statut mai înalt şi mai important decât oricare alta dinaintea ei, deşi îmi venea să i-o urlu în faţă — ea era acolo vie, reală, omenească, flămândă, energică, plictisită, frumoasă, excitată, toate lucrurile ace-lea care o defineau...
Apoi, el a ieşit într-o după-amiază, cam cu o săptămână înainte de plecarea mea la New York, la prăvălia Finlandezului. A ieşit, lăsându-ne pe amândoi în mansardă, aşteptând o furtună. Jumătate din luminator era umbrită de un dom geodezic pe care nu-l mai termina-seră niciodată, iar prin cealaltă jumătate se vedea cerul negru şi albastru, cu nori. Stăteam lângă banc, prostit de zăpuşeala după-amiezii, privind în sus la cerul acela, când ea m-a atins, mi-a atins umărul, cicatricea circulară şi roză, lată de un centimetru, pe care braţul nu o acoperă. Oricare alta care mă atinsese acolo, continuase spre gât, spre ceafă...
Ea însă nu a făcut aşa. Avea unghiile lăcuite în negru; nu erau ascuţite, ci de forma unor dreptunghiuri înguste, cu oja doar puţin mai întunecată decât laminatul din fibră de carbon ce-mi înveleşte braţul. Apoi palma i-a coborât pe mâna mea, unghiile negre urmărind proeminenţa unei suduri, până la articulaţia cotului, neagră şi anodizată; palma ei, cu oasele moi ca ale unui copil, degetele răsfi-rate să le prindă pe ale mele, lipindu-se de duraluminiul perforat...
A ridicat cealaltă mână ca să mângâie pernuţele feed-back-ului, în timp ce afară a plouat toată după-amiaza, cu stropi răpăind pe sticla şi oţelul pătate de funingine de deasupra patului lui Bobby.

Pereţii de gheaţă dispar pâlpâind ca nişte fluturi super-sonici alcătuiţi din umbre. Dincolo de ei, se întinde iluzia de spaţiu infinit a matricii. Parcă priveşti o bandă despre construcţia unei clădiri din semifabricate; atât că banda rulează în sens invers şi pe viteză rapidă, iar pereţii aceia sunt aripile smulse.
Încerc să-mi reamintesc că locul acela şi hăurile dina-poia lui sunt numai reprezentări, că noi nu suntem „în" calculatorul lui Chrome, ci interfaţaţi cu el, în vreme ce simulatorul de matrici din mansarda lui Bobby creează această iluzie... Nucleul datelor începe să apară, expus, vulnerabil... Aceasta este partea îndepărtată a gheţii, ima-ginea matricii pe care n-am mai văzut-o niciodată, imagi-nea pe care cincisprezece milioane de operatori de consolă legali o văd zilnic şi o iau ca atare.
Nucleul datelor se ridică în jurul nostru ca nişte trenuri verticale pentru marfă, codificat în culori. Culori primare, orbitor de strălucitoare în vidul acela transparent, unite prin nenumărate benzi orizontale în tonuri bleu şi roz de creşă.
În mijloc însă, gheaţa continuă să ascundă ceva; inima întunericului costisitor al lui Chrome, însăşi inima...

M-am întors din expediţia de cumpărături new-yorkeză târziu, după-amiază. Prin luminator nu venea prea mult soare, dar pe monitorul lui Bobby strălucea o struc-tură de gheaţă, o reprezentare grafică bidimensională a protecţiilor unui calculator, linii de neon întreţesute ca un covoraş de rugăciune Art Déco. Am decuplat consola şi ecranul s-a întunecat.
Lucrurile lui Rikki erau împrăştiate pe bancul meu de lucru; pungi din nailon din care se revărsau haine şi farduri, o pereche de cizme cowboy de un roşu strălucitor, casete audio, reviste japoneze lucioase despre vedete de simstim. Le-am îngrămădit pe toate sub banc, apoi mi-am demon-tat braţul, uitând că programul cumpărat de la Finlandez era în buzunarul drept al jachetei, aşa că a trebuit să mă chinuiesc cu mâna stingă să-l scot şi să-l fixez între fălcile capitonate ale menghinei.
Waldo-ul seamănă cu un vechi platan audio, tipul pe care se puneau discuri, cu menghina aşezată sub o calotă protectoare transparentă. Braţul în sine are puţin mai mult de un centimetru lungime, fiind articulat pe ceea ce ar fi fost braţul de sunet al unui asemenea platan. Nu-l privesc însă, atunci când prind contactele de ciotul meu: mă uit la micro, deoarece apare acolo în alb şi negru, mărit de vreo 4 de ori.
Am verificat sculele şi am luat laserul. L-am simţit puţin cam greu; am reglat senzorul de greutate la un sfert de kilogram pe gram şi m-am apucat de treabă. La mări-rea de 40, lateralele programului arătau ca un trailer.
Mi-au trebuit opt ore să-l sparg; trei ore cu waldo-ul, laserul şi patru duzini de benzi, două ore la telefon cu o legătură din Colorado şi trei ore ca să rulez un disc lexicon care putea traduce un limbaj tehnic rusesc, vechi de opt ani.
Apoi, pe monitor au început să curgă alfanumericele chirilice, transformându-se în engleză pe la jumătatea ecranului. Existau o mulţime de găuri, acolo unde lexiconul dădea peste acronime militare specializate în programul cumpărat de la omul meu din Colorado, dar mi-am putut forma o idee despre ce cumpărasem de la Finlandez.
Mă simţeam ca un golan plecat să-şi cumpere un cuţit cu arc şi care se întoarce acasă cu o bombiţă neutronică.
Iar am luat-o în mână, mi-am spus. Ce poţi face cu o bombă cu neutroni într-un caft pe stradă? Chestia dinăun-tru ieşea din domeniul meu. Nu ştiam nici măcar unde s-o descarc, unde să caut un cumpărător. Cineva ştiuse, dar era mort, cineva cu un ceas Porsche şi paşaport belgian fals, însă eu nu încercasem niciodată să mă mişc prin cercurile acelea. Derbedeii Finlandezului din suburbii mierliseră pe cineva cu legături suspuse.
Programul din meghina de bijutier era un spărgător de gheaţă militar rusesc, un program virus-ucigaş.
Mijeau zorii când Bobby s-a întors, singur. Adormisem cu o pungă de sandvişuri în poală.
— Vrei să mănânci? l-am întrebat, pe jumătate adormit, întinzându-i sandvişurile.
Visasem programul, valurile lui de sisteme de atac flămânde şi subprograme mimetice; în vis, era un fel de animal lipsit de formă, care unduia.
Bobby a dat punga la o parte, îndreptându-se către consolă şi a apăsat o tastă de funcţii. Ecranul s-a luminat cu structura complicată pe care-o văzusem în decursul după-amiezei. M-am frecat la ochi cu mâna stângă, unul dintre lucrurile pe care nu le pot face cu dreapta. Adormi-sem, încercând să mă hotărăsc dacă să-i spun despre program. Poate-ar fi trebuit să încerc să-l vând singur, să păstrez banii, să merg într-un loc nou, să-i cer lui Rikki să vină cu mine.
— Al cui este? am întrebat.
Stătea locului, într-o salopetă neagră din bumbac şi o jachetă veche din piele, azvârlită peste umeri ca o pele-rină. Nu se bărbierise de câteva zile şi părea mai tras la faţă ca de obicei.
— Al lui Chrome, mi-a răspuns.
Braţul mi-a tresărit şi a început să clincăne, frica deplasându-se la mioelectrice prin electrozii de carbon. Am scăpat sandvişurile, foi inerte de varză şi felii de lac-tate galben strălucitor, pe lemnul nemăturat al podelei.
— Eşti complet nebun, am bolborosit.
— Nu, făcu el, crezi că s-a prins? Nici vorbă. Am fi deja morţi. M-am băgat pe firul ei printr-un sistem de închiriere triplu orb din Mombasa şi un comsat algerian. Ea ştie că cineva o examinează, dar nu ne poate urmări.
Dacă totuşi Chrome urmărise ocheada trasă de Bobby spre gheaţa ei, eram ca şi morţi. Însă probabil că el avea dreptate, altfel aş fi fost spulberat pe drumul de întoar-cere de la New York.
— De ce tocmai ea, Bobby? Zi-mi şi mie un singur motiv.
Chrome: o văzusem de vreo şase ori la „Gentlemanul Păgubaş". Poate că-i plăcea în mahala sau verifica în vreun fel condiţia umană, condiţie la care ea nu prea aspi-ra. Un chip dulce şi mititel, în formă de inimioară, cu cea mai răutăcioasă pereche de ochi pe care-aţi văzut-o vreo-dată. Arăta ca de paisprezece ani de când o ştiau toţi, complet zburată dintr-un metabolism normal datorită unui program masiv de seruri şi hormoni. Era tot atât de ticăloasă ca şi oricare copil al străzii, însă nu mai aparţi-nea acesteia. Făcea parte dintre Băieţi, era membră în pătura superioară a filialei locale a Mafiei. Se zicea că începuse ca bişniţară, demult, pe vremea hormonilor pituitari sintetici interzişi. Nu trebuise să facă prea mult comerţ însă. Acum era proprietara Casei Luminilor Albastre.
— Eşti complet tembel, Quine. Dă-mi un singur motiv sănătos ca să ai chestiile alea pe ecran. Ar trebui să le faci vânt, şi cât mai repede...
— Vorbeam în „Păgubaş", rosti el scoţându-şi jacheta din piele, cu Myron Ţiganul şi Jane Cioara. Jane e băgată în toate canalele de sex şi zicea că ştie încotro o iau love-lele. Se certa cu Myron deoarece deţine majoritatea în Luminile Albastre, că nu-i doar o marionetă pentru Băieţi.
— „Băieţii", Bobby, am repetat eu. Asta-i parola operativă acolo. Îţi poţi da seama de chestia asta? Noi nu ne băgăm peste Băieţi, ţii minte? De-asta am rămas în meserie.
— De-asta am rămas lefteri, partenere.
S-a trântit în scaunul rotativ din faţa consolei, a des-chis fermoarul salopetei şi şi-a scărpinat pieptul alb, adăugind:
— Dar poate că n-o să mai rămânem aşa multă vreme...
— Tocmai mă gândeam că poate colaborarea noastră s-a dizolvat definitiv.
Atunci mi-a rânjit. Rânjetul acela era complet dement, înspăimântător şi concentrat şi mi-am dat seama imediat că de fapt îl durea undeva de frica morţii.
— Auzi, i-am zis, mai am nişte parale, ştii? I-ai tu, ia metroul până-n Miami, şi de acolo saltă-te într-o lăcustă spre Montego Bay. Ai nevoie de odihnă, nenică. Trebuie să-ţi aduni minţile.
— Minţile mele, Jack, a răspuns el, bătând ceva pe taste, n-au fost niciodată mai adunate.
Reţeaua de neon de pe ecran tremură şi se deşteptă sub acţiunea unui program de animaţie, liniile gheţii on-dulând cu o frecvenţă hipnotică, o mandala vie. Bobby a continuat să bată şi mişcarea a încetinit; configuraţia s-a refăcut, devenind ceva mai puţin complexă, o variantă ce alterna între două structuri diferite. O chestie de mâna întâi, iar eu nu crezusem că mai era atât de bun.
— Aşa, făcu el, acolo, vezi? Stai. Acolo! Iar. Şi acolo. Uşor de scăpat. Asta-i! La fiecare optzeci de minute, bagă o rafală de transmisie concentrată spre comsatul lor. Am putea trăi un an de zile din plăţile ei săptămânale în dobânzi negative.
— Al cui e comsatul?
— Zürich. Bancherii ei. Ăsta-i carnetul de cecuri, Jack. Acolo se scurg banii. Jane Cioara avea dreptate.
Am rămas nemişcat. Braţul a uitat să mai clincăne.
— Tu ce-ai făcut la New York, partenere? Ai găsit ce-va care să m-ajute să tai gheaţa? O s-avem nevoie de orice putem prinde.
L-am privit în ochi, străduindu-mă să nu mă uit spre waldo şi menghină. Programul rusesc era acolo, sub capac.
Atuuri necinstite, schimbătoare de noroc...
— Unde-i Rikki? l-am întrebat, îndreptându-mă spre consolă şi prefăcându-mă că studiez structurile alternante de pe ecran.
— Cu nişte prieteni de-ai ei, a înălţat din umeri, puşti nebuni după simstim. Zâmbi absent: O s-o fac pentru ea, moşule.
— Eu ies ca să mă mai gândesc, Bobby. Dacă vrei să mă-ntorc, nu te-apuca de nimic.
— Pentru ea o fac, a repetat, când uşa se închidea înapoia mea. Ştii doar.

Şi acum în jos, tot mai jos; programul este un vagonet de montagne-russe prin labirintul destrămat de pereţii întunecaţi, spaţii cenuşii ca de catedrală între turnurile strălucitoare. Viteză maximă.
Gheaţă neagră. Nu te gândi la ea. Gheaţă neagră...
Prea multe poveşti în „Gentlemanul Păgubaş"; gheaţa neagră face parte din mitologie. Gheaţa care ucide. Ile-gală, dar noi nu suntem tot în afara legii? Un fel de armă cu feedback neuronal, cu care te conectezi o singură dată. De pildă un Cuvânt hidos care mănâncă pe dinăuntru creierul. Ca un spasm epileptic ce continuă mereu, mereu, până nu mai rămâne absolut nimic...
Iar noi plonjăm spre temelia castelului de umbre al lui Chrome...
Încercând să mă pregătesc pentru oprirea bruscă a res-piraţiei, senzaţia de vomă şi înmuierea finală a nervilor. Temându-mă de Cuvântul acela îngheţat care aşteaptă jos, în beznă...

Am ieşit s-o caut pe Rikki şi am găsit-o într-o cafenea, cu un băiat cu ochi Sendai, ale cărui suturi pe jumătate vindecate radiau dinspre orbitele lui umflate. Pe masă era deschisă o broşură lucioasă din care, într-o duzină de fotografii, zâmbea Tally Isham. Fata cu ochii Zeiss Ikon.
Deck-ul ei micuţ de simstim era unul dintre lucrurile pe care le îngrămădisem sub bancul meu de lucru cu o seară înainte, cel pe care i-l reparasem a doua zi după ce-o cunoscusem. Stătea ore întregi cuplată la aparat, cu banda de contact peste frunte, ca o diademă cenuşie din plastic. Tally Isham era favorita ei, iar cu banda de contact acti-vată era dusă, pierdută undeva, în senzorialul înregistrat al celui mai celebru star de simstim. Simularea stimulilor: lumea — sau măcar părţile ei mai interesante — aşa cum era percepută de Tally Isham. Tally, pilotând un aeroplan Fokker negru, cu efect de sol peste podişurile Arizonei. Tally, plonjând în rezervaţiile insulei Truck. Tally, petrecând cu superbogaţii pe insulele greceşti particulare; puritatea sfâşietoare a micuţelor porturi albe, dimineaţa în zori...
De fapt, Rikki aducea destul de mult cu Tally, aveau acelaşi ten şi aceiaşi pomeţi. Mi se părea că gura lui Rikki era mai fermă. Mai mult nerv. Ea nu dorea să fie Tally Isham, dar o invidia. Ambiţia ei era să ajungă în simstim. Bobby râsese şi o ignorase. Totuşi ea îmi povestea mereu despre asta.
— Cum mi-ar sta cu ei? m-a întrebat, ţinând un prim-plan ocupând o pagină întreagă: Zeiss Ikonii albaştri ai lui Tally Isham, lângă ochii ei căprui-chihlimbarii. Îşi făcuse corneele de două ori, însă tot nu avea douăzeci-douăzeci; de aceea voia Ikoni. Marca purtată de staruri. Extrem de scumpi.
— Tot te mai uiţi prin vitrine, după ochi? am întrebat-o.
— Tigrul a făcut rost, îmi răspunse. Mi s-a părut obosită.
Tigrul era atât de încântat de Sendaii lui, încât nu-şi putea reţine surâsul, deşi mă îndoiam că ştia să zâmbeăscă şi în alte ocazii. Era arătos, în genul acela uniform, obţi-nut după a şaptea vizită la buticul chirurgical; avea probabil să-şi piardă restul vieţii semănând vag cu fiecare nouă vedetă de sezon: nu o copie prea evidentă, totuşi nici originalul.
— Sendai, nu? i-am întors zâmbetul.
A încuviinţat din cap. L-am privit cum încearcă să mă cucerească prin ceea ce el considera a fi o căutătură profe-sională de simstim. Pesemne îşi închipuia că înregistrează. M-am gândit că se bizuia prea mult pe mine.
— Când or să se vindece muşchii, o să fie mişto în pe-riferic, a rostit şi l-am văzut cât de prudent s-a întins după expresul dublu. Ochii Sendai sunt notorii pentru defectele de percepere a profunzimii câmpului vizual şi nerespecta-rea garanţiilor, printre altele.
— Tigrul pleacă mâine la Hollywood.
— Şi de-acolo, poate la Chiba City, nu? I-am zâmbit, însă el nu mi-a răspuns la fel. Ai vreo ofertă, Tigrule? Ştii vreun agent?
— Încerc, rosti el încetişor, apoi se ridică şi plecă, luându-şi un rămas bun grăbit de la Rikki, dar nu şi de la mine.
— Nervii optici ai puştiului ar putea începe să se deterioreze în mai puţin de şase luni. Ştii asta, Rikki? Sendaii sunt ilegali în Anglia, Danemarca şi în multe alte locuri. Nu poţi înlocui nervii.
— Hai, Jack, lasă textele.
Îmi fură un croissant şi începu să-i ciugulească un colţ.
— Credeam că sunt sfătuitorul tău, fetiţo.
— Mda. Ei bine, Tigrul nu-i prea deştept, dar toţi ştiu de Sendai. E tot ce-şi poate permite. Aşa că riscă. Dacă găseşte de lucru, îi poate înlocui.
— Cu ăştia? Am ciocănit reclama Zeiss Ikon. Costă o grămadă de parale, Rikki. Nu eşti fraieră să rişti, nu?
Ea încuviinţă din cap.
— Vreau Ikoni.
— Dacă urci la Bobby, spune-i să nu facă nimic până nu-i zic eu.
— Bine. Afaceri?
— Afaceri, i-am răspuns.
Era însă o nebunie.
Mi-am băut cafeaua, iar ea mi-a mâncat ambele croissante. După aceea am condus-o până la Bobby. Am dat cincisprezece telefoane, fiecare de la alt aparat public.
Afaceri. Nebunia nebuniilor.
Una peste alta, ne-au trebuit şase săptămâni să pregătim frigarea, şase săptămâni cu Bobby spunându-mi cât de mult o iubea pe Rikki. Am tras cât puteam de tare, încercând să nu mă gândesc la asta.
În principal era vorba de convorbiri telefonice. Pri-mele cincisprezece şi câteva întrebări foarte discrete păreau fiecare să nască altele cincisprezece. Căutam un anumit serviciu, pe care Bobby şi cu mine ni-l imaginam drept o parte indispensabilă a economiei clandestine a lumii, dar care probabil că nu avusese niciodată mai mult de cinci clienţi în acelaşi timp. Trebuia să fie unul care nu-şi făcea reclamă.
Îl căutam pe cel mai tare tăinuitor din lume, pentru o spălătorie de bani nealiniată, capabilă să cureţe un trans-fer electronic peşin de un megadolar şi apoi să uite de el.
În cele din urmă, toate convorbirile respective au fost o cheltuială inutilă, deoarece Finlandezul mi-a făcut lipeala. Mersesem la New York să cumpăr o altă cutie neagră măsluită, fiindcă urma să dăm faliment achitând toate convorbirile alea.
I-am pus problema ca pe o simplă ipoteză.
— Macao, a zis el.
— Macao?
— Familia Long Hum. Agenţi de bursă.
Avea şi numărul lor. Dacă vrei un tăinuitor, îl întrebi pe altul.
Cei din familia Long Hum erau atât de discreţi, încât ideea mea de apropiere subtilă părea o lovitură nucleară tactică. Bobby a trebuit să meargă de două ori cu naveta în Hong Kong ca să aranjeze treburile. Banii ni se topeau tot mai rapid. Nu ştiu nici până acum de ce m-am hotărât să mă bag în afacere; îmi era teamă de Chrome şi nici nu-mi ardea buza să mă îmbogăţesc.
Îmi repetam întruna că era o idee bună să pârlim Casa Luminilor Albastre, pentru că era un stabiliment scârbos, dar nu mă puteam convinge. Nu-mi plăceau Luminile Al-bastre, deoarece odată petrecusem acolo o seară extrem de deprimantă. Totuşi, asta nu reprezenta o scuză s-o atacăm pe Chrome. De fapt, mă simţeam pe jumătate sigur că aveam să murim în timpul tentativei. Chiar şi cu programul acela ucigaş, şansele nu prea erau de partea noastră.
Bobby se pierduse în scrierea comenzilor pe care urma să le băgăm chiar în inima calculatorului lui Chrome. De asta trebuia să mă ocup eu, întrucât Bobby a-vea să fie ocupat până peste cap, încercând să nu scape programul rusesc care era gata să radă totul. Era prea complex ca să-l rescriem şi de aceea avea să încerce să-l stăpânească în timpul celor două secunde de care aveam nevoie.
Am făcut un târg cu un caftangiu pe nume Miles. În noaptea respectivă trebuia s-o urmărească pe Rikki, fără s-o scape din ochi, şi să-mi telefoneze la o anumită oră. Dacă nu eram la aparat sau nu-i răspundeam într-un anume fel, îi spusesem s-o înhaţe şi s-o urce în primul metrou spre afară. I-am înmânat un plic, să-l dea fetei. Bani şi un bilet.
Bobby nu-şi făcuse nici un fel de griji în legătură cu soarta ei, în cazul că dădeam greş. Continua să mă piseze la cap cât de mult o iubea, unde aveau ei să plece şi cum urmau să cheltuiască banii.
— În primul rând, ia-i o pereche de Ikoni, nenică. Asta-şi doreşte. Să ştii că vorbeşte serios despre simstim.
— Hei, a ridicat el ochii de pe tastatură, n-o să tre-buiască să muncească. Dăm lovitura, Jack. Ea e bafta mea. N-o să trebuiască să mai muncească niciodată.
— Bafta ta, am repetat.
Nu eram prea vesel. Nu-mi aminteam ultima dată când fusesem vesel.
— Ţi-ai mai văzut bafta în ultimul timp?
Nu o văzuse, dar nici eu. Amândoi fuseserăm prea ocupaţi.
Îmi lipsea. Chestia asta îmi reamintea de singura mea noapte petrecută în Casa Luminilor Albastre, deoarece mersesem acolo simţind lipsa cuiva. Mai întâi mă îmbătasem, apoi trecusem pe inhalatoare vasopresine. Dacă te-a lăsat gagica de inimă, pileala şi vasopresinul sunt ultimul răcnet în farmacologia masochistă; trăscăul te face senti-mental, iar vasopresinul îţi reaminteşte totul, realmente ţi-l aminteşte. Pe plan clinic, foloseau preparatul contra amneziei senile, dar strada găseşte propriile ei între-buinţări. Aşa că mi-am cumpărat reluarea ultraintensă a unei legături terminată prost; necazul e că binele şi răul sunt amestecate laolaltă. Vânezi amintirile de extaz animal, însă vine şi ce-ai zis tu şi ce ţi-a răspuns ea, cum a plecat şi nu s-a mai întors...
Nu-mi amintesc cum am hotărât să merg la Luminile Albastre ori cum am ajuns acolo; coridoare silenţioase şi o cascadă de-a dreptul decorativă, susurând undeva, sau poate numai holograma ei. Aveam o grămadă de bani în noaptea aia; cineva îi dăduse lui Bobby un teanc gros ca să deschidă o fereastră de trei secunde în gheaţa altuia.
Nu cred că tipilor de la uşă le-a plăcut cum arătam, to-tuşi banii mei erau valabili.
Am băut şi mai mult acolo, după ce terminasem lucrul pentru care venisem. Apoi am făcut mişto de barman, spunându-i ceva despre necrofilii ascunşi şi asta nu prea i-a plăcut. Dup-aia, un tip solid de tot a insistat să-mi zică Erou de Război, chestie pe care-o detest. Cred că i-am arătat nişte trucuri cu braţul, înainte să mi se rupă filmul şi m-am trezit peste două zile într-un modul de dormit, undeva, în altă parte. O cămăruţă ieftină, n-aveai loc nici să te spânzuri. M-am aşezat pe salteaua îngustă de poliuretan şi am plâns.
Există lucruri şi mai rele decât să fii singur. Însă ceea ce vând ei în Casa Luminilor Albastre este atât de popular, încât e aproape legal.
În inima întunericului, nucleul nemişcat; sistemele de atac sfârtecă bezna cu vârtejuri de lumină, bisturiuri trans-lucide rotindu-se departe de noi; suntem suspendaţi în mijlocul unei explozii tăcute, derulată cu încetinitorul, fragmente de gheaţă prăbuşindu-se parcă veşnic, iar glasul lui Bobby se aude peste ani-lumină de iluzie electronică a vidului:
— Pârleşte-o pe jigodie! Nu-l mai pot ţine...
Programul rusesc — ridicându-se prin turnuri de date, acoperind culorile încăperii. Iar eu înfig pachetul de comenzi făcute de Bobby în centrul inimii reci a lui Chrome. Apar transmisiunile concentrate, impulsuri de informaţii condensate care ţâşnesc în sus, pe lângă turnul tot mai masiv de întuneric — programul rusesc, în timp ce Bobby se luptă să controleze secunda aceea crucială. Un braţ de umbră pe jumătate format se răsuceşte dinspre bezna înaltă, prea târziu.
Am făcut-o.
Matricea se pliază în jurul meu ca o jucărie origami.
Mansarda miroase a sudoare şi a circuite arse.
Mi s-a părut c-am auzit-o pe Chrome zbierând, un su-net aspru, metalic, dar nu era decât o închipuire.

Bobby râdea, cu lacrimi în ochi. Cifrele cronometrului din colţul monitorului afişau 07:24:05. Totul durase ceva mai puţin de opt minute.
Şi-am văzut că programul rusesc se topise în fanta lui.
Grosul contului din Zürich al lui Chrome îl donasem la o duzină de societăţi de binefacere din toată lumea. Era prea mult acolo ca să fie mişcat şi ştiam că trebuie s-o rupem, s-o pârlim complet, altfel putea veni după noi. Ne-am oprit mai puţin de zece procente şi le-am expediat aranjamentului făcut de Long Hum în Macao. Ei şi-au reţinut şaizeci la sută comision şi ne-au şutat restul prin sectorul cel mai întortocheat al schimbului valutar Hong-Kong. A durat o oră până când banii noştri au început să curgă în cele două conturi pe care le deschisesem în Zurich.
Am privit zerourile îngrămădindu-se înapoia unei cifre lipsite de sens de pe monitor. Eram bogat.
Atunci a sunat telefonul. Era Miles. Am fost gata să uit fraza-parolă.
— Hei, Jack, moşule, ce... Ce dracu-i cu tipa asta a ta? E cam uşchită...
— Ce? Spune!
— Am stat pe coada ei, cum ai zis, fără să mă ginească. A mers la „Păgubaş", a stat puţin şi dup-aia a luat metroul. S-a dus în Casa Luminilor Albastre...
— Ce-a făcut?!
— Pe uşa laterală. Doar Angajaţi. N-am avut cum trece de oamenii lor.
— Mai e acolo?
— Nu, moşule, am pierdut-o. Aici e o nebunie. Se pare că Luminile Albastre s-au închis, parcă definitiv — ţârâie vreo şapte alarme, toată lumea fuge de colo-colo, bodyguarzii au echipament de intervenţie... Acu, au venit şi alţii, tipi de la asigurări, de la bunuri imobiliare, dube cu numere municipale...
— Miles, ea unde a plecat?
— Am pierdut-o, Jack.
— Auzi, Miles, ai ţinut banii în plic, sau...?
— Faci mişto? Hei, scuză-mă. Am...
Am închis telefonul.
— Să vezi când o să-i spunem, făcu Bobby frecându-şi pieptul gol cu un prosop.
— Spune-i singur, cowboy. Eu mă duc să mă plimb.
Am ieşit afară, în noapte şi neoane, lăsând mulţimea să mă împingă, mergând orbeşte, dorind să fiu un simplu segment al organismului acela, un alt cip de conştiinţă plutind sub domuri. Nu gândeam, puneam doar un picior în faţa altuia, dar după o vreme am început să judec şi to-tul a căpătat sens. Ea avusese nevoie de bani.
M-am gândit şi la Chrome. O omorâsem, o ucisesem la fel de sigur ca şi cum i-am fi tăiat beregata. Noaptea care mă purtase prin promenade şi pieţe o hăituia acum pe ea, şi nu avea nicăieri unde să se ducă. Câţi duşmani avea nu-mai printre cei din jurul meu? Câţi urmau să o atace, acum când nu-i mai oprea frica de banii ei? Îi luasem tot ce avea. Ajunsese înapoi, în stradă. Mă îndoiam că avea să supravieţuiască până în zori.
În cele din urmă, mi-am amintit de cafeneaua unde-l întâlnisem pe Tigru.
Ochelarii ei de soare spuneau totul — lentile mari şi negre, cu un abţibild de culoarea pielii, într-un colţ.
— Bună, Rikki, am spus şi eram pregătit când şi i-a scos.
Albaştri, albastrul lui Tally Isham. Albastrul limpede şi natural pentru care sunt faimoşi, ZEISS IKON înconjurând fiecare iris în majuscule mititele: literele suspen-date ca nişte fulgi aurii.
— Sunt grozavi, am spus.
Fardul acoperea vânătăile. Cu nişte chestii atât de bune, nu se vedea nici o cicatrice.
— Ai făcut rost de bani, am adăugat.
— Da, am făcut, a încuviinţat ea, apoi s-a înfiorat, dar nu mai fac rost de alţii, în nici un caz în felul ăsta.
— Cred c-au închis taraba acolo.
— Aha!
Nici un muşchi nu i-a tresărit pe faţă. Ochii cei noi erau albaştri, nemişcaţi şi foarte adânci.
— Nu contează, Bobby te aşteaptă. Tocmai am dat o lovitură barosană.
— Nu. Trebuie să plec. Nu cred c-o să înţeleagă, însă trebuie să plec.
Am încuviinţat din cap, privindu-mi braţul care se ridică să-i apuce mâna; parcă nici nu făcea parte din mine, dar ea se ţinu de el, aşa cum era.
— Am un bilet dus pânâ-n Hollywood. Tigrul cunoaşte nişte tipi la care pot sta. Poate-o s-ajung chiar în Chiba City.
Avusese dreptate în privinţa lui Bobby. M-am întors împreună cu ea. El n-a înţeles. Rikki îşi jucase însă rolul care-l interesa şi n-aş fi vrut să sufere pentru el, fiindcă vedeam că asta se întâmpla. Bobby n-a vrut nici măcar să iasă în hol, după ce Rikki îşi făcuse bagajele. I-am lăsat gentile jos şi am sărutat-o, stricându-i machiajul, iar ceva din sufletul meu s-a înălţat, aşa cum se înălţase programul ucigaş deasupra datelor lui Chrome. O oprire bruscă a răsuflării, într-un loc unde nu existau cuvinte. Trebuia să prindă avionul.
Bobby era prăbuşit în scaunul rotativ din faţa monito-rului, privindu-şi şiragul de zerouri. Îşi pusese ochelarii şi ştiam că până la căderea nopţii avea să se afle în „Gentle-manul Păgubaş", luându-i pulsul, căutând un semn, pe cineva care să-i spună cum avea să fie noua lui viaţă. Nu-l puteam vedea cu mult diferit. Mai confortabil, dar mereu aşteptând următorul atu.
Am încercat să nu mi-o închipui pe Rikki în Casa Luminilor Albastre, lucrând în schimburi de trei ore, într-o aproximare de somn REM, în timp ce trupul şi câteva reflexe condiţionate aveau grijă de treaba adevărată. Clienţii nu ajungeau niciodată să se plângă că-i trişa, deoarece era vorba de nişte orgasme reale. Dar ea le simţea, dacă le mai simţea, ca pe nişte vagi străfulgerări argintii, undeva, la marginea somnului. Da, e atât de po-pular, încât e aproape legal. Clienţii sunt sfâşiaţi între ne-voia de a avea pe cineva şi dorinţa simultană de a fi singuri, chestie care-a fost probabil, dintotdeauna, esenţa jocului ăla, chiar şi înainte de apariţia neuroelectronicii care să le permită ambele lucruri.
Am ridicat telefonul şi am format numărul companiei aeriene. Le-am dat numele ei adevărat şi numărul cursei.
— Îl schimbă, le-am spus, pentru Chiba City. Exact! Japonia. Mi-am băgat cartea de credit în fantă şi mi-am bătut codul ID. Clasa întâi, am precizat.
Am auzit bâzâitul scanerului peste contul meu.
— Adăugaţi şi un bilet de întoarcere!
Cred însă că a încasat contravaloarea lui sau n-a avut nevoie de el, căci nu s-a mai întors. Şi, uneori, noaptea târziu, când trec pe lângă o vitrină cu posterele starurilor de simstim, toţi ochii aceia superbi şi identici mă privesc de pe nişte feţe aproape identice, iar uneori ochii sunt ai ei, însă nici unul dintre chipuri nu-i aparţine, niciodată, nici unul, şi o zăresc hăt departe, la marginea lăbărţării ăsteia de noapte şi oraşe, apoi ea îmi face adio din mână...
-------------

Similar Documents

Free Essay

Google Chrome

...Google Chrome is a freeware web browser[9] developed by Google. It used the WebKit layout engine until version 27 and, with the exception of its iOS releases, from version 28 and beyond uses the WebKit fork Blink.[10][11][12] It was first released as a beta version for Microsoft Windows on September 2, 2008, and as a stable public release on December 11, 2008. Net Applications has indicated that Chrome is the third-most popular web browser when it comes to the size of its user base, behind Internet Explorer and Firefox.[13] StatCounter, however, estimates that Google Chrome has a 39% worldwide usage share of web browsers, making it the most widely used web browser in the world.[14] In September 2008, Google released the majority of Chrome's source code as an open source project called Chromium,[15][16] on which Chrome releases are still based. Notable components that are not open source are the built-in PDF viewer and the built-in Flash player. Enterprise deployment[edit] In December 2010 Google announced that to make it easier for businesses to use Chrome they would provide an official Chrome MSI package. For business use it is helpful to have full-fledged MSI packages that can be customized via transform files (.mst) - but the MSI provided with Chrome is only a very limited MSI wrapper fitted around the normal installer, and many businesses find that this arrangement does not meet their needs.[44] The normal downloaded Chrome installer puts the browser in the user's local...

Words: 375 - Pages: 2

Free Essay

Internet Browser Research Paper

...to Each Browser The purpose of this research paper is to take the reviews from users to help highlight both the positives as well as the negatives of the top four widely used Internet browsers, which will ultimately help determine which browser is the best available for consumers to use. The purpose of this study is to determine which browser is the best out of the four, and to highlight the best features from each browser, and determine their significance on how each feature is. The significance of the study is to analyze the information given on each browser and translate it into information that Internet users can take away to help them determine which browser is the best one for them between Internet Explorer, Safari, Firefox, and Chrome. The Internet has become more readily available across the globe which has caused many software developers to create their own Internet browser. In the past couple of years there has been a flood of Internet browsers available for use (Bidgoli, 2009). When the Internet was only available in select countries there was only a select number of browsers that a user could use to access the Internet. The Internet is only going to become available to more people which will most likely bring more Internet browsers to the market. There are currently millions of users that are accessing the Internet daily and each browser developer is fighting for their share of users in an effort to prevent one single browser from dominating the entire market...

Words: 3508 - Pages: 15

Free Essay

Module 1 - Session Long Project

...All of my comparisons are limited due to the fact that during this SLP I was forced to switch to a government laptop that I was unable to download browsers to. My primary personal browser is Google Chrome. I choice to use this browser after it was introduced to me by a friend several years ago. I appreciate the simplicity of it and it’s functionality. However, upgrades over the years have changed the interface considerably and made certain things like internet options hard to locate at times. I have had minor issues with the browser seeming to crash however, it is hard to tell if it is the browser itself or the computer that is causing the problems. I have an appreciation for the fact that I am able to identify multiple home pages and every I open up the browser all of the pertinent pages are immediately available for me to access. Overall, Chrome has been a great browser with only minor issues. At work I use Internet Explorer. I have found no issues with this browser and believe the only reason I don’t use it personally is for a change of scenery. Explorer seems to offer all of the same functions that Chrome has as well as the occasional crash. Because the Air Force remains loyal to Microsoft, the one plus to Explorer is that it is the only browser that will operate all of the online applications that the Air Force requires we use. Other than this minor detail, I have found no difference in the functionality. Another browser that I’ve been able to experiment...

Words: 367 - Pages: 2

Free Essay

Internet

...friends and family, search the web in a safe and secure manner also help build a historic profile for your child future reference. On that note, google chrome play a major role in providing feature such as; speed, signing in, simplicity, privacy, security and customization that enable you to make google chrome your own. However, rhetoric devices; such as pathos, ethos and logos also play a major role in social networking and internet as well. Why? Because they appeal to the audience’s emotion, convince the audience to reason logically and accept the credibility of people whom we admire. After watching “Google Chrome: Dear Sophie” commercial, its amaze me of how Sophie father have so much love for her and was able to capture every moment of her life from birth to first birthday, ski trip and thus her first giggle which really seem cute and adorable. In the first place, I felt sorry for Sophie being in the hospital and it was sadden to see her farther down. In other word not being able to function probably without his little Sophie. In like manner, I was really touched by the way Sophie dad record her growth and was able to email every remarkable moment to the future. Moreover, Pathos is persuading by appealing to the reads’ emotions and it is also used o evoke the feeling of sympathy, relatedness and anguish. Thus in “Google Chrome: Dear Sophie” pathos was used to showed a parent’s love for their child and also encourage everyone to used google in a creative way. In addition,...

Words: 528 - Pages: 3

Free Essay

Suppy Chain Mangement

...FAQs Answers to frequently asked questions – FAQs SIX COMMON CAUSES OF CONFUSION… PLEASE READ! 1. SCM Globe runs best under two browsers – Chrome and Safari. It will also run under Firefox, but sometimes it runs slowly under Firefox. And it DOES NOT run under Microsoft Internet Explorer. You can download a free copy of the Chrome or Firefox browsers by going to the websites of those browser makers. If Microsoft is your regular browser, Chrome and Firefox co-exist well with Microsoft. You can use Chrome or Firefox when working with SCM Globe. And you can return to the Microsoft browser for other tasks. One of those features is triggered when you download simulation results from SCM Globe to your PC. In the Firefox browser when you click on the “Export Results to Excel” button it will cause Firefox to open a dialog box. The dialog box will ask “What should Firefox do with this file?” There are two options: 1) Open with; or 2) Save File. Select “Save File”. The simulation data will then download as a data file to your PC in whatever folder you use for downloading from the Internet. The file will be something called an “octet-stream” instead of a .csv file. . Unlike a .csv file, you cannot open this file unless you open it from within your spreadsheet application. So open up your spreadsheet application (MS Excel, Apple Numbers, Google Sheets, etc.) and then open the simulation data file that you just downloaded. It will open correctly inside your spreadsheet application. ...

Words: 1443 - Pages: 6

Premium Essay

Informatics Introduction Worksheet

...This assignment will get you used to using common internet computing components including web browsers, search engines, and email. These are all very basic tools that you are probably already very familiar with. However, they are the foundation for much of how we see and use the Internet. As you work through this assignment and later ones you will learn about other components of Internet Computing. Follow the directions below to complete this assignment. Fill in the required information as you work through the assignment. Highlighted areas like this: [highlighted area] require that you type in a response. This assignment is worth 15 points. 1. Open up your favorite web browser. * Name of the browser you are using: [Google Chrome] 2. Select one of the search engines below and then browse to and review the website listed below it which contains information on tips, tricks, and advanced search options for that particular search engine: * Google (www.google.com) * Google – Inside Search: http://www.google.com/insidesearch/tipstricks/ * Bing (www.bing.com) * Bingtricks – Bing Advanced Search: http://bingtricks.com/bing-advanced-search * Yahoo (http://search.yahoo.com/) * Yahoo! Help: https://help.yahoo.com/kb/search/SLN2242.html 3. Now that you have reviewed some of the advanced features of your chosen search engine, let’s use that skill set to do some research. Using a search engine and the search help you...

Words: 422 - Pages: 2

Premium Essay

Strategic Management

...Rizwan Sanitary Fittings Introduction: This company is famous in manufacturing all kinds of Bathroom accessories like Taps, ceramics and Showers. It is certified by ISO 9000. It is well-known in its competitors in all our Punjab. It has Goodwill in public as well as in business world. It also exports its products in many countries e.g Dubai, Kuwait, libnan and Sharjha. It was constructed in 1978 by Haji Aslam Butt (Late) and Haji Akram Butt at Sheikhupura road, Gujranwala. They both took that company to the top of the success by working Dawn to Dusk. They face many problems in the start of the business but they survive and eventually reach to accomplish their goals. With the passage of time they continuously expand their business in different fields like Ceramics and Copper wires. In the beginning it was operated by both partners but after the death of Haji Aslam the company was overcome by Haji Akram Butt and their sons. Rizwan Sanitary is internationally acclaimed to be the first of its kind product all over the world. Quality of the end product at Rizwan Sanitary is even better than the top world companies. This is primarily because of their access to better quality raw materials here in Pakistan. Secondly they are lucky to install a combination of all the latest German technologies, being put to work together for the first time anywhere in the world. Rizwan Sanitary has a wide range of designs in Taps and Ceramics etc. Finally product is quality checked, sorted and stored...

Words: 1004 - Pages: 5

Premium Essay

Cheapest Winter Boots

...To analyze the differences in the ads that appear in Chrome and Internet Explorer for the winter boots showing the different results. First, alternate searching in the phrase long winter boots that positioning on the second page of Google ads that appeal a free shipping every day, which describes the location and service. Secondly, cheapest winter boots that are located in the bottom of the first page that appeal a price saving of 25% with coupon. Finally, the phrase warm winter boots that illustrated shopping online and saving time that selects customers. By using the search engine for different ads for wedding cakes that shows in the top of the first page. The keyword phrase best wedding cakes, which its ad provides a location and it uses a quality appeal. The other two keywords analyzed are unique wedding cakes and wedding cakes near me, both of them are at the bottom of the second page. They are also lacking important information that customers will look for such as their location and services. all the ads are focusing mainly on the quality and the designs of the cakes....

Words: 475 - Pages: 2

Free Essay

Example of a Job Application

...requires retaining policies that customers wish to cancel, or make amendments to. Whilst speaking to a customer that may wish to cancel, I am required to access different systems on the computer, and by having strong typing speeds, a good working knowledge of Microsoft Office and organisational skills, accuracy and attention to detail, I am able to complete my role to a competent level. In my administrative roles previously, I’ve managed Excel documents to a reputable standard that are easy to use for other members of staff. These roles required data entry, and access to other databases in Excel in order to extract information to complete my job role. I am confident in the use of the internet, my preferable choice of web browser is Google Chrome, but I am confident in using other web browsers, such as Internet Explorer, Safari and Mozilla Firefox. I feel I have the ability to work well under pressure and the ability to prioritise workloads in order to meet deadlines, whilst...

Words: 391 - Pages: 2

Premium Essay

Manage Your Cookies

...23/3/2014 Manage your cookies and site data - Chrome Help Search Chrome Help +UdItha 4 Share Search Chrome Help Ub1142@gmail.comSign out Chrome Help How to use Chrome Privacy and security settings Help forum Want to stay safe online? Learn how to spot malware. Manage your cookies and site data You have control when it comes to cookie permissions in Google Chrome. All cookies are allowed by default, but you can adjust this setting. If cookies have been set or blocked on the page you’re viewing, an icon appears at the end of the address bar. What are cookies? Cookies are files created by websites you've visited that store browsing information, such as your site preferences or profile information. There are two types of cookies: First-party cookies are set by the site domain listed in the address bar. Third-party cookies come from other domain sources that have items, such as ads or images, embedded on the page. Adjust cookie and site data permissions 1. 2. 3. 4. 5. Click the Chrome menu on the browser toolbar. Select Settings. Click Show advanced settings. In the "Privacy" section, click the Content settings button. In the "Cookies" section, you can change the following cookies settings: Delete cookies Click All cookies and site data to open the Cookies and site data dialog. To delete all cookies, click Remove all at the bottom of the dialog. To delete a specific cookie, hover over the site that issued the cookie with your mouse, then click the X that...

Words: 1129 - Pages: 5

Free Essay

Role of Google in the Growth of E-Commeerce

...Strategic Analysis 1) ROLE OF GOOGLE IN THE GROWTH OF E-COMMEERCE: With the incredible growth of the eCommerce industry, experts around the world are expecting significant change in the future, and companies are taking stock in the market by investing more money than ever before in eCommerce technology. Google Shopping and recent changes to Google Analytics are also affecting retailers and their ability to effectively market their products and services. Google has introduced a new change that will “phase out free clicks on Google Product Search listings.” Once the new program called Google Shopping launches, ecommerce merchants will be required to bid on placement for their products for related search terms in Google. Online retailers will no longer see their listings appear in the comparison shopping service. Instead, this service will be replaced with the Google Shopping program, which will include paid product ad listings. According to Sameer Samat, Google Shopping’s Vice President of Product Management, “Google Shopping will empower businesses of all sizes to compete effectively, and it will help shoppers turn their intentions into actions lightning fast. Today’s changes are a first step toward providing technology, tools, and traffic to help power the retail ecosystem.” Google + has rolled out a new service that will now include local listings and customer reviews. Globally, eCommerce is up by more than 300% in the Middle East, with approximately 70% of transactions completed...

Words: 2184 - Pages: 9

Free Essay

Browsers

...Well I looked at the falling browsers Safari, Firefox, Chrome, and Opera. I would have to say Opera is the one that seemed to work best for me. I am on OS X, and have switched from Safari due to Apple not fixing an issue with Safari on Snow Leopard (the option to block cookies doesn’t actually block all cookies on Snow Leopard Safari since an update about a year ago, and Apple still has not fixed it). When that occurred, I tested out several browsers to see which "felt right" to me in overall user interface, speed, resource usage, and security. Opera was the winner. Firefox is very bloated on OS X, as is Chrome. Firefox has many extensions and is always undergoing updates. Chrome is speedy, but Google's "Big Brother" act has turned me off to them as a company (and, yes, I know I can opt out, but that doesn't make it feel any less ire). Both Firefox and Chrome have useful and fun extensions, though, and for a while that is what made me nearly choose Firefox (again, Chrome was out). I kept Safari around just for the Reader and Read Later functions built into the browser, and once I found similar extensions for Firefox I almost went with it as the browser of choice. Then came the resource hog issues and the slow browsing experience, and, sometimes, the crashes. Firefox would always crash. I would be browsing for thirty minutes or so and it would keep crashing. There was Opera, a browser nearly as speedy as Chrome, with a handy "Turbo" option which speeds up browsing...

Words: 571 - Pages: 3

Free Essay

Browser Mostly Used

...the Internet on behalf of the browser user. Web browser is use for retrieving and presenting information resources identified by a Uniform Resource Identifier (URI) that may be video, image, web page, or other kinds of content. It can also be used to access information provided by web servers in private networks or files in file systems. There has been a virtual explosion of browsers which are designed according to their operating system and others, target specific users such as those majoring on social networking. There are also clones of established browsers such as Firefox and Google Chrome which seek to improve on the original by being “leaner” of offering different features (Anonymous, 2011). According to Bowler (2009) the browser world have spent time focusing on delivering their product to multiple OS. This helps them build many of the browsers such as Mozilla Firefox, Google Chrome, Opera, Internet Explorer and Safari. Mozilla started from scratch — Firefox was the result. And now users have no shortage of browsers to choose from, partly due to the work of the Mozilla foundation. the first full point release of Mozilla’s popular open-source Web browser in nearly three years, combines user-interface, performance and Web-standards support enhancements, along with new provisions for making user data both more and less accessible across the network (Brooks, 2011). “Google entered this arena and many speculated it was so they could build their operating system. Google delivered...

Words: 8185 - Pages: 33

Premium Essay

Research

...|Test case ID, Objective |Test steps and data |Expected results |Actual results |P/F, | | | | | |Bug ID | |Testcase ID:S1 |1. Start up Internet Explorer web browser. |1. IE starts up. |1. IE opens. |Pass | |Author: SATHISH |2. Go to Yahoo.com. |2. Yahoo home page opens. |2. Yahoo home page is shown. | | |Date: 6/14/2014 |3. Type in “mars” in search box. |3. “mars” is displayed in search box. |3. “mars” is in search box. | | |Objective: Check if search works with all |4. Click Web Search button. |4. Button clicked. |4. Button is pressed. | | |lower case keyword |5. Verify text “mars” appear on result page and formatted |5. “mars” exists on result page. Result |5. “mars” exists on result page. Result | | | |correctly. ...

Words: 347 - Pages: 2

Free Essay

Production Technology

...“Agnes” Production Technology Project Value Chain Management - VIA University Århus Esben Skovsgaard Simonsen - 208153 Jonas Søgaard Petersen - 208125 Dovile Putnaite - 208134 Sara Poulsen - 208132 Anders Byriel-Thygesen - 208026 Table of contents Introduction ..............................................................................................................................................................3 Production Structure Tree ........................................................................................................................................4 BOM ..........................................................................................................................................................................5 Part Description ........................................................................................................................................................6 Head piece ............................................................................................................................................................6 Middle piece .........................................................................................................................................................7 Bottom piece ........................................................................................................................................................8 Drawings ....................................................

Words: 2175 - Pages: 9