CURSURI 4 ŞI 5

2.2. Contul de profit şi pierdere şi performanţa financiară a întreprinderii
Profitul sau pierderea obţinut/ă de întreprindere sunt utilizate frecvent ca indicatoare de apreciere a performanţei acesteia. Rezultatul (profitul sau pierderea) poate fi determinat pe baza relaţiei:
Rezultat = Venituri – Cheltuieli

Situaţia financiară care explică mecanismul formării rezultatului este Contul de profit şi pierdere. Structurile Contului de profit şi pierdere care descriu performanţa financiară a întreprinderii sunt veniturile (efectele activitaţii) şi cheltuielile (eforturile activitaţii).
De multe ori profitul unei întreprinderi este confundat cu trezoreria întreprinderi din cauza percepţiei eronate în ceea ce priveşte conceptele de venit şi de cheltuială. În mod frecvent există tendinţa de a atribui venitului semnificaţia de încasare, iar cheltuielii semnificaţia de plată. În realitate există un decalaj în timp între fluxurile de bunuri şi servicii (vânzări, cumpărări) pe de o parte şi fluxurile de trezorerie (încasări şi plăţi) pe de altă parte.
Acest decalaj s-a transpus în contabilitate printr-o convenţie numită contabilitate de angajamente. Contabilitatea de angajamente presupune faptul că recunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor nu este condiţionată de o încasare, respectiv de o plată. Conform acestei convenţii, venitul este recunoscut în contabilitate în momentul angajării unei creanţe (spre exemplu: prestarea unui serviciu cu încasarea ulterioară), în timp ce cheltuiala este recunoscută în momentul angajării unei datorii (spre exemplu: înregistrarea primirii facturii de energie).
Exemplul 1
O societate achiziţionează un stoc de materii prime în valoare de 3.000 lei pe data de 15.10.N. Pe data de 30.10.N societatea consumă materiile prime în scopul realizării producţiei.
Care este momentul în care societatea va înregistra cheltuială?
Exemplul 2
O societate vinde pe 10.11.N mărfuri în valoare de 5.000 lei şi încasează contravaloarea acestora pe data de 22.11.N.
Care este momentul în care societatea va înregistra venitul?

2.2.1. Definiţii privind conceptele de cheltuială şi venit
În cazul analizei bilanţului s-a constatat că rezultatul este o componentă a capitalurilor proprii, iar la rândul lor, acestea reprezintă averea proprietarilor. Deducem că cele două elemente care stau la baza determinării rezultatului contabil afectează direct averea proprietarilor: veniturile determină o majorare a acesteia, în timp ce cheltuielile o diminuează.
Conceptele de venit şi cheltuială sunt definite astfel prin raportare la averea proprietarilor. Pentru întreprindere, cheltuiala reprezintă o sursă de sărăcire a proprietarilor, iar venitul o sursă de îmbogăţire a acestora.
Veniturile sunt creşteri de avantaje economice viitoare în cursul perioadei contabile, care au ca rezultat o creştere a capitalurilor proprii, ce se poate concretiza fie într-o majorare a activelor, fie într-o diminuare a datoriilor, iar creşterea capitalurilor proprii nu provine din contribuţiile proprietarilor.
Cheltuielile sunt diminuări de avantaje economice în cursul perioadei contabile, ce au ca rezultat o diminuare a capitalurilor proprii, care se concretizează fie în micşorarea activelor, fie în majorarea datoriilor, iar scăderea capitalurilor proprii este altă decât eventualele distribuiri în favoarea proprietarilor.
Pornind de la ecuaţia de echilibru a bilanţului:
ACTIV - DATORII = CAPITALURI PROPRII