Teoria legaturii ritualice –atropologie si comunicare 1. riturile si mass-media. Obiecte comunicationale, problematici antropologice. In urma cu mai mult de 4 secole , in franta, din vechiul Regim deja, iturile politice intretineau un raport f strans cu publicitatiile ceremoniale care le prelungeau, concesionandu-le o forma “de eternitate textuala si iconografica”. Si vom constata inca o data fundamental atribuit pivirii ca instanta de legitimare ritualice. Caci mass-media ritualice produc “comunitatile carora li se adreseaza”(d. Davan); si le produc printr=-o viziune comuna si prin emotii impartasite prin aceasta institutie a istoriei care observa sperctatorii ei, transportandu0i intr-un alt spatiu si un timp, aproape indulcit de vicarianta tehnica: este vorba , intradevar, despre a vedea si a vedea impreuna cu , care creeaza conditiile schimbarii politice. Mai intai privirea ritualica se subsumeaza unei priviri colective, se topste in interiorul ei pt a-si regasi aici mijloacele simbolice dea performa spectacolul ceremonial pana la a transforma realitatile politice si institutionale. Mass-media ritualice se completeaza cu finalitatea aceleiasi participari colective si chiar adesea a “comunicarii universale”(L Sfez) gratie fortei lui “ a vedea impreuna cu”; obiectivul camerei televizuale constituind acest moment si in acelasi timp un ochi panoptic, o oglinda si un ecran, toate universale 1.a. riturile si mass-media: interese incrucisate, efecte cuplate. Marile rituri institutionale isi gasesc , in mod natural, o prelungire mediatica, retransmisiile ritualice care le prelungesc avand un caracter daca nu obligatoriu, macar obligat, “inconturabile”, in jargonul jurnalistic. Cvasi totalitatea evenimentelor politice de importanta sunt intradevar retransmise la tv si respectiv la radio. Sau sunt macar relatate pe lang in ziare mai ales in suplimente speciale. De altfel, acestea sunt adesea programate la mai multe canale sau mai multe mass-media in acelasi timp, manifestandu-siorbitoarea lor “ vizibilitate istorica; s-ar parea ca se intampla acolo cv capital pt regimurile politice si pt institutii. Iar prima viturte a acestor retransmisii mediatice, in raport cu riturile de altadata, consta in faptul k ele demultiplica audienta marilor rituri, conferindu-le veritabila universalitate. E ceva crucial, daca devenim constienti d fctiile de adeziune si de aparenta indeplinite de rituri, ca si de forta de agregare, legata de potentialul de emotivitate si de dramatizare pe care il contin mass-media audiovizuale. 1.1.a. media enent sunt, intr-adevar, .. evenimente? Teoriile evenimentului considera acest fapt ca fiind neasteptate de dicontnuitate, re ruptura. E vb intr-adevar de “ eruptia devenirii intr-i conjunctura stabila” . evenimentul e deci considerat ca o accelerare a cotidianului si a istoriei bulversand o stare a lumii prin a-i introduce o stare de noutate, de neprevazut, de turbulenta. In general, se considera ca o revolutie prin brutalitatea sa intantanee sau asasinarea unei persolanlitati constiutie niste evenimente istorice. Insa in cazul marilor rituri politice si religioase, retransmise in direct de tv, ce mai ramane oaredin eveniment, circumstantele producerii sale si derularea sa fiind pregatite si stapanite in intregime? Intr-adevar , aproape totul este cunoscut si stiut dinainte. Relatile sociale si intitutionale generate de rit primeaza aici in mod deliberatasupra contnutului intrinsec. 2. puterea simbolica a riturilor mediatice aceste rituri mediatice se emancipeaza de sfera politica si religioasa, pt a-si gasi locuri noi, actori noi si practici noi, tipic postmoderne. Lumea sportului si industiile culturale constituie in acest context noile terenuri predilectice unica obligatie de ritualizare mediatica ce rezida in capacitatea sa de a scenariza si d a dramatiza aceste evenimente. Si e imrpotant de asemenea ca actorii principali ai acestor rituri sa fie inconjurati macar de charisma, in absebta careia ceremonia nu ar dovedi nici atractie, nici credibilitate, nici legimitate. Cinematograful si sportul deci, si chiar si tv produc din acest moment ad nauseam, ceremonii de consaacrare de acordare de premii. Acestea plagiaza ostensibil codurile ritualice stabilite incercand neindemanatic cu ajutorul unei slemnitati deplasate, sa convoace eficacitatea simbolica, cu riscurile di cu pericolele indulciri ei, banalizata in aceste “liturgii profane” (C>Riviere) care nu mai inseaman atat de mult. Iar cand subiectii lor nu sunt implicati, mass-media ritualice joaca rolul unor operatori simbolici, asumandu-si procesul de legitimare a actorilor si a institutiilor pe care le convoaca.

III.Locul si rolul antropologiei politice in cadrul stiintelor comunicarii Antropologia politica e o disciplina de granita din sistemul stiintelor politice care studiaza, dintr-o perspectiva comparativa, geneza si evolutia formelor si institutiilor politice, de la societatile arhaice pana in zilele noastre. Antropologia e o disciplina de granita deoarece, ca si in cazul sociologiei sau filosofiei politice, obiectul de studiu e politicul in integralitaea manifestarilor sale specifice, iar tehnicile de cercetare apartin domeniului antropologiei, in special cercetarilor de teren. Adevaratul act de nastere al antropologiei politice, ca disciplina stiintifica de sine statatoare, e considerat anul 1940, cand 2 antropologi britanici, E>E>Evans Pritchard si M>Forest publica African Political System in care au demonstrat existenta unei opozitii complementare intre societatile statatle di cele nestatale, asa zilele societati segmentare in Africa. Fancad antropologie politica fara sa stie, primii calatori si istorici greci, prin observatiile lor de teren, vor impune reflectiei cateva din marile teme ale viitoare stiinte: problema alteritatii: noi ceilalti; opozitia politica: grec/barbar, repsectiv popoarele civilizate/ salbatici, ceea ce in planul organizarii politice va dezvolta distinctia dintre popoare cu stat/ popoare fara stat. Obiectul antropologiei politice e si relatia dinte om si mediul sau politic, considerat in integralitatea manifestarileor si caracteristicilor sale. Antropologia actuala si-a deversificat cercetarile si a invadat domeniul de studu al altor discipline precum sociologia sau politologia. Se confirma astefl ipoteza lui G.Burdeau dupa care stiintele politice se deosebesc de celelalte stiinte sociale si umane din unghiul de vedere propriu din care analizeaza realitatile sociale comune. Reuniunea acestor trei elemente – un obiect, o metoda, un ansamblu de interogatii specifice definesc originalitatea antropologiei in cadrul stiintelor politice si ii confera un statut de discuplina autonoma. Intr-adevar, in zilele naostre, obiectul antropologie politice s-a deplasat spre cercetarea formelor politice, a diversitatii institutiilor care guverneaza societatile umane. Studiul actiunii politice, al tensiunilor si al conflictelor constituie al doilea aspect al cercetarii antropologiei. A treia orientare semnificativa se concretizeaza in analiza relatiilordintre politic si celelalte dimensiuni ale socialului, in centrul acestei problematici situandu-se analiza proceselor politice si a simbolicii politice. 3.1. etnografie, etnologie, antropologie – triada inseparabila? Intrebuintati adeseori nediscriminant, pt a defini acelasi obiect sau acelasi tip de cunoastere, acesti trei termeni au cunoscut sub influenta antropologiei anglo-saxone, mutatii semantice care le-au conferit anumite particularitati in fct de natura obiectului stuudiat. Etnografia- constqa in strangerea di descrierea datelor de pe teren, date care vizeaza grupurile umane de al nostru. Etnologia –analizeqaza aceste date in mod comparativ. Antropologia sociala – studiaza structurile si relatiile sociale prin prisma studierii institutiilor ( politice, economice, juridice, religioase, culturale,etc). In concluzie “etnografia, etnologia si antropologia nu constitue 3 discipline diferite, sau 3 conceptii diferite, despre aceleiasi studii. Ele sunt defapt 3 etape sau 3 momente ale aceleiasi cercetati, iar preferinta pt unu sau altul dinspre acesti termeni exprima doar o atentie predominanta indreptata spre un tip de cercetare care nu ar putea nicioadata apartine in mod exclusiv celorlalte doua.” Antropologia culturala s-a dezvoltat sub influenta psihologiei lui W.Wundt, a pshanalizei lui S Freud si A Kardiner. Atropologii culturali trateaza culturile ca realitati psihologice. In fond nici antropologii sociali, nici culturali nu abordeaza cultura ca pe o realitate aparte, separata. Antropologia fizica (biologica0 e o disciplina de granita care studiaza variabilitatea morfologica si fiziologica a omului ca membru al unui grup, evolutia si diferentierea raselor si a populatiilor. Ea studiaza evolutia omului in stransa legatura cu evolutia si transformarea factorilor de mediiu, geografici, economici si istorici. 3.3. locul antropologiei politice in cadrul stiintelor socio-umane. Prin insasi obiectul ei , antropologia politica se situeaza la confluenta a 4 mari forme de cunoastere: stiintele naturii, stiintele sociale, stiintele politice si stiintele biologice. Daca pe langa acestea mai avem in vedere ca antropologia politica intretine o relatie epistemica speciala cu politologia, ca nucleu teoretic dur al stiintelor politice, ne dam seama de complexitatea obiectutui sau, a demersului si orizontului sau cognitiv. Geologia- stabileste varsta Pamantului, inceputul vietii pe Pamant , aparitia florei si a fauni,, mamiferelor , primatelor si a omului. Geologia studiaza, de asemenea, schimbarile de mediu, si de clima si consecinteleacestora asupra conditiilor de viata ale grupurilor uamne, migratii, lupta pt resurse. Paleontologia- studieazs existenta preistorica a omului din momentul in care genul Homo s-a desprins de familia primatelor( acu aproximativ 7,5 milioane d ani). Arheologia- studieaza vestigile vietii materiale ale oamenilor de altadata, urmele fosilelor umane. Biologia- impumuta antropologiei fizice(biologice)aparatul categorial prin care aceasta reconstituieste istoria naturala a omului. Antropogeografia – e o disciplina de granita care studieaza raporturule omului cu mediul sau natural, adica influienta Pamantului asupra omului si a omului asupra pamantului. Sociologia. Ca stiinta a vietii sociale, sociologia se apropie cel mai mult de antropologiea sociala deoarece ea studieaza relatiile , structurile si procesele din cadrul grupurilor Istoria. Problemele deosebite apar cand ne referim la relatia dintre istorie si antropologie, istoria veche sau “istoria primitiva” ofera antropologiei cadrul cronoligic necceras pt ca ipotezele sale privind devenirea fiintei umane sa capete forma si consistenta