* Comerţ internaţional II
Politici comerciale * Cursul Nr.1. * Fundamentele politicii comerciale * Tematica cursului * Politica comercială;abordări conceptuale; tipuri;determinanţi; obiective; * Specificităţi ale politicii în domeniul concurenţei; * Efecte ale politicii comerciale; cererea şi oferta de protecţie; metode de cuantificare a incidenţelor măsurilor de politică comercială; * Trăsăturile protecţiei economiei naţionale prin intermediul politicii comerciale; * Politica vamală; * Politica netarifară şi paratarifară; * Măsuri promoţionale şi de stimulare a exporturilor. * Sisteme comerciale preferenţiale şi derogatorii folosite în practica internaţională * Sistemul Generalizat de Preferinţe vamale în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare; * Sistemul Global de Preferinţe Comerciale; * Principalele tipuri de practici derogatorii de la conduita comercială multilaterală. * Gordon Brown –discurs ţinut în faţa Parlamentului European la 23.03.2009. * “ Propun să fin oneşti unii faţă de ceilalţi: sistemul nostru economic global nu doar a fost dezvoltat ci a fost şi distorsionat într-o măsură în care a început să evolueze contrar valorilor pe care le venerăm…Globalizarea nu trece doar peste graniţele noastre geografice, ea trece şi peste graniţele noastre morale”…”Protecţionismul ar trebui respins pentru că este o politică a defetismului, a reticenţei şi a temerii iar, în final,ajunge să nu protejeze pe nimeni…..” * Tipuri de politică comercială * Politică de liber schimb; * Protecţionism moderat şi compatibil cu conduita comercială multilaterală; * Protecţionism derogatoriu; * Protecţionism agresiv, * Politică comercială discriminatorie; * Politici comerciale punitive, * Politici comerciale autarhice. * Liberul schimb versus protecţionism * „Liberul schimb înseamnă pur şi simplu să li se permită indivizilor să cumpere şi să vândă în măsura în care vor să cumpere şi să vândă. Protecţionismul implică restricţii deoarece îi împiedică pe oameni să facă ceea ce ei vor să facă. Măsurile protecţioniste reprezintă exerciţii restrictive în aceeaşi măsură ca escadroanele de blocaj, obiectivul lor fiind acelaşi: de a obstrucţiona schimbul. Diferenţa între cele două este aceea că escadroanele de blocaj reprezintă un mod prin care naţiunile încearcă să-şi împiedice membrii proprii să facă schimburi comerciale. Ceea ce ne învaţă protecţionismul este să facem noi înşine în timp de pace ceea ce inamicii încearcă să ne facă în timp de război.” Henry George, 1886. * Liberul schimb * Pune accentul pe câştigurile obţinute ca urmare a specializării la nivel internaţional; * Este mai degrabă un deziderat decât o stare de fapt; * Este un tip de politică comercială interesantă numai dacă: * Există o reciprocitate a pieţelor; * Este susţinut de o specializare determinată de condiţii obiective de producţie; * Nu are mare importanţă independenţa economică şi dependenţa tehnologică. * Cont. * Se dovedeşte inconsecvenţă în explicaţii; * Se cultivă dihotomia: * Adepţii liberului schimb sunt: realişti, dinamici, inteligenţi, învingători; * Opozanţii liberului schimb: învinşi, demodaţi, ancoraţi în trecut * Acreditează aserţiunea “ceea ce nu mă omoară, mă face mai puternic; * Se bazează pe prea multe fundamente non-economice. * 10 limite ale teoriei liberului schimb
Ian Fletcher –AmericanEngineering Association * Teoria comerţului liber se bazează pe abstractizări, nu pe evidenţe empirice; * Comerţul liber promite ceea ce nu poate genera; * Foloseşte multe argumente “expirate”; * Prevalează argumentele pe termen scurt în detrimentul celor pe termen lung; * S-a eşuat în tentativa de cuantificare a efectelor promise; * Sunt folosite comparaţii comentabile( chiar iraţionale economic) * Liberul schimb * „Punctul de vedere - consemna Paul Krugman[1] - conform căruia comerţul liber este cea mai bună dintre toate politicile posibile face parte din cazul mai general, al laissez-faire -ului în economia de piaţă şi porneşte de la premisa că pieţele sunt eficiente. Totuşi, atunci când veniturile crescătoare de scară şi competiţia imperfectă devin elemente decisive în explicarea comerţului internaţional, ne găsim într-o lume a optimului de gradul doi în care intervenţia guvernamentală poate, în principiu, să îmbunătăţească performanţele pieţei”. *
[1] Paul Krugman - „Is Free Trade Paseé?”(Philip King, Internaţional Economics and Internaţional Economic Policy, McGraw-Hill, Inc., 1995); * Un climat comercial definit prin îngrijorare * Statele sunt îngrijorate de modificarea fundamentelor cooperării la nivel regional şi internaţional; * Companiile sunt preocupate de abilitatea de a concura cu actori economici plasaţi în arealuri mai prietenoase; * Angajaţii sunt îngrijoraţi de delocalizarea capacităţilor de producţie în zone cu reglementări mai laxe; * Ecologiştii sunt preocupaţi de distorsiunile pe care liberul schimb le poate induce la nivelul mediului; * Toată lumea se întreabă în ce măsură comerţul mai liber este şi mai corect. * Comerţ liber vs. Comerţ corect * Este cu adevărat corect ca ţările industrializate să-şi deschidă graniţele economice atunci când alţi parteneri practică politici sectoriale diferite? * Este corectă concurenţa atunci când regulile sunt diferite? * Este corect ca toate statele să respecte aceleaşi standarde de referinţă când nivelurile lor de dezvoltare sunt semnificativ diferite? * Care este răspunsul corect la schimbările iminente care se produc la nivelul fundamentelor SCI? * Corectitudinea – abordări conceptuale * Este un concept greu de definit teoretic şi de cuantificat empiric; * Literatura referitoare la acest concept este diversă, multi - disciplinară şi extrem de criptică; * Fiecare actor societal crede că ştie ce înseamnă dar abordările sunt extrem de diferite; * Conceptul a beneficiat de un interes marginal din partea ştiinţei economice; * Şi mai dificilă este aplicarea acestui concept atunci când este vorba de schimburile comerciale internaţionale. * Dacă am presupune că am studiat întreaga literatură cu privire la acest concept, rezultatul ar fi – nu ştim răspunsul corect. * Principiile corectitudinii * Corectitudinea bazată pe egalitate * Corectitudinea în condiţii de nediscriminare; * Corectitudinea distribuţională; * Corectitudinea bazată pe “regula de aur” * Corectitudinea bazată pe reciprocitate * Corectitudinea în condiţii de reciprocitate pozitivă; * Corectitudinea în condiţii de reciprocitate negativă; * Corectitudinea bazată pe privacy; * Corectitudinea în condiţiile maximului de beneficii * Corectitudinea în condiţii de nediscriminare * Are în vedere acţiunile întreprinse; * Definiţie – “presupunem că există mai multe entităţi considerate a fi egale. Fiecare entitate se compune dintr-un actor sau mai mulţi. Dacă unei entităţi i se permite să întreprindă anumite acţiuni-prin lege, prin decizia divină, de la natură sau din partea altui demiurg- atunci toate celelalte entităţi trebuie să aibă dreptul de a întreprinde aceleaşi acţiuni”. * În plan comercial, acest tip de corectitudine consacră termeni ca: oportunităţi egale, drepturi egale, tratament egal, nediscriminare. * La nivelul SCI, acest tip de corectitudine îmbracă formele: CNCMF; CRN; reglementările sociale şi ecologice; * Corectitudinea distribuţională * Are în vedere rezultatele finale ale acţiunilor întreprinse; * Definire –” Luăm în considerare un element cuantificabil (venit, bunăstare, IQ, fericire). Presupunem că acest element se regăseşte într-o cantitate dată şi trebuie repartizat unor entităţi prezumate a fi egale. O distribuire corectă este atunci când fiecare entitate beneficiază în mod egal de elementul avut în vedere”; * Provocativ este cum stabilim volumul total şi cum măsurăm repartizarea corectă; * La nivel intern, acest principiu ia forma impozitării progresive a veniturilor, taxării profiturilor corporaţiilor, etc; * În plan internaţional, se aplică în cazul analizei axei – comerţ,salarii, locuri de muncă - şi ajutorului extern. * Corectitudinea bazată pe “ regula de aur” * “Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”; * Regula de aur este cel mai răspândit principiu moral; * Definire – “ O entitate este îndreptăţită să întreprindă acele acţiuni ale căror efecte le-ar considera acceptabile pentru ea dacă ar fi întreprinse de celelalte entităţi”, * Ideea este să te pui în situaţia celuilalt şi, dacă efectele pe care le vei înregistra sunt acceptabile, atunci şi acţiunea pe care o întreprinzi poate fi acceptabilă; * Cunoaşte două moduri de aplicare: eliminarea acţiunilor ale căror efecte sunt percepute ca negative şi asumarea imperativului de a întreprinde acţiuni cu efect benefic pentru alţii; * Forme de aplicare internaţională: respectarea regulilor jocului; aplicarea principiului transparenţei; dumping-ul prejudiciat; salvgardarea. * Corectitudinea bazată pe reciprocitate * “Echivalenţa schimbului înseamnă să recompensezi, să remunerezi sau să dai un bun în schimbul altui bun primit. Tot echivalenţă este şi când întorci răul pe care ţi l-a făcut altcineva”; * Defnire – “ dacă o entitate intreprinde, în relaţia cu alte entităţi, acţiuni care au efect de o anumită valoare (P), atunci este coect ca şi aceştia să întreprindă acţiuni care au efecte echivalente faţă de iniţiator” * Se poate segmenta în două categorii distincte: pozitivă şi negativă; * Ceea ce contează nu este corectitudinea acţiunilor întreprinse ci a efectelor acestora; * Corectitudinea bazată pe reciprocitatea negativă * Se răspunde la acţiuni întreprinse de alţii; * Este cea mai comună cale de a justifica acţiuni care au efecte prejudiciante; * Anvergura efectelor negative ale acţiunii nu trebuie să o depăşească pe cea a celor invocate; * Forme * Sancţionarea încălcării legilor; * Retorsiunea în cazul nerespectării prevederilor acordurilor multilaterale; * Măsurile antidumping şi compensatorii; * Secţiunea 301 din legislaţia SUA. * Corectitudinea bazată pe “privacy” * Are multe similitudini cu principiul toleranţei şi cu cel al “ regulii de aur”; * Definire – “un actor trebuie să fie liber să întreprindă ce acţiuni doreşte dacă acestea au efecte doar asupra sa. Orice acţiune a altei entităţi care restricţioneză comportamentul individual şi nedistorsionant pentru terţi poate fi considerată incorectă”, * Una dintre cele mai sensibile raportări la acest principiu vizează argumentul respectării suveranităţii naţionale. * Reciprocitatea bazată pe maximizarea beneficiilor sau pe minimizarea efectelor negative * Definire – “dacă avem la dispoziţie o paletă mai largă de alternative de acţiune din care nu pot fi alese decât o parte, vor trebui alese acelea care produc efecte pozitive maxime sau efecte negative minime” * Opţiunea discreţionară este considerată comportament incorect, * Forme * Argumentarea comerţului liber * Opţiunea pentru un anumit tip de politică comercială * Aplicarea derogărilor de la normele multilaterale de conduită. * Ex. 1 Aplicarea unei măsuri de retorsiune la o practică considerată neloială * Se consideră că este corectă pentru că: * Măsura permite menţinerea salariilor şi stopează distribuirea inegală a veniturilor; * Se consideră că se răspunde cu aceeaşi monedă la o acţiune incorectă; * Măsura este aplicată conform normelor multilaterale. * Este considerată incorectă pentru că: * Generează pierderi pentru cei vizaţi (corectitudinea bazată pe maximizarea beneficiilor); * Măsura produce efecte pozitive doar pentru anumite sectoare(Corectitudinea bazată pe nediscriminare); * Taxa antidumping afectează consumatorii de produse importate (corectitudinea bazată pe regula de aur). * Protecţionismul * Protecţionismul reprezintă ansamblul de măsuri de origine etatistă care îşi propun limitarea, interzicerea, controlul sau influenţarea fluxurilor comerciale internaţionale. Este rezultatul unei capacităţi de constrângere publică care interferează cu procesul de schimb fondat pe libertatea de opţiune a celor direct implicaţi în tranzacţie. Astfel, protecţionismul promovează discriminarea în ce priveşte schimburile realizate între rezidenţii unei ţări şi tranzacţiile realizate de aceştia cu rezidenţii unei alte ţări. Practic, se poate afirma că protecţionismul este echivalent cu un „naţionalism reglementar”[1]. *
[1] Pascal Salin - „Libre-échange et protectionnisme”, Presses Universitaires de France, Paris, 1991. * Obiectivele urmărite de state prin instrumentarul de politică comercială * Pe termen lung -Dezvoltarea echilibrată şi armonioasă a economiei în condiţiile unui anumit nivel de expunere la concurenţa externă, * Pe termen scurt şi mediu * Redefinirea structurii exporturilor şi importurilor; * Îmbunătăţirea arhitecturii geografice a fluxurilor de export-import; * Redefinirea echilibrelor din balanţele comercială şi de plăţi; * Îmbunătăţirea raportului de schimb, * Armonizarea structurilor economice productive, * Argumente care susţin oportunitatea folosirii instrumentelor de politică comercială * Argumente micro şi mezoeconomice, * Argumentul apărării suveranităţii naţionale; * Argumentul industriilor incipiente( infant industry); * Menţinerea locurilor de muncă; * Teoria comerţului strategic; * Argumente macroeconomice * Programele de dezvoltare economică, * Politicile industriale, * Presiunea grupurilor de interese (public choice analysis). * Alte tipuri de argumente * Protejarea unui sector tradiţional sau a unui mod de viaţă tradiţional; * Egalizarea costurilor interne cu cele ale concurenţilor externi; * Creşterea încasărilor bugetare; * Alocarea optimă a resurselor şi redistribuirea veniturilor; * Asigurarea echilibrului dinamic al balanţei comerciale; * Retorsiunea faţă de anumite practici comerciale considerate neloiale ale partenerilor; * Protecţia ca expresie a independenţei externe; * Argumentul raportului de schimb, * Argumentul diferenţierii salariilor. * Din analiză se pot desprinde următoarele concluzii * Se poate observa inconsistenţa economică a tuturor argumentelor; * Practic toate costurile protecţionismului sunt suportate direct sau indirect de către consumatori; * Cauza influenţei exercitate de grupurile de presiune protecţioniste rezidă în existenţa unui dezechilibru structural între cei care beneficiază de pe urma protecţiei şi cei care îi suportă costurile; * Întregul sistem de valori din societate este astfel structurat încât interesele producătorilor se bucură de mai mare receptivitate decât cele ale consumatorilor. * Noul protecţionism are ca obiective * Concentrarea activităţilor economice la nivel regional nu la nivel global; * Accentuarea cat mai pronunţată a dependenţei locale şi regionale; * Considerarea protecţiei mediului drept o prioritate esenţială pe agenda forurilor decizionale; * Considerarea îmbunătăţirii proceselor de producţie şi a minimizării efectelor negative ca obiective cel puţin la fel de importante ca şi îmbunătăţirea produselor în sine; * Cont. * Înţelegerea pe deplin a relaţiei producţie-consum; * Maximizarea diversităţii locale şi regionale, de la cultură la floră şi faună; * Reducerea inegalităţilor atât din cadrul economiilor naţionale cât şi în privinţa relaţiei dintre acestea; * Îmbunătăţirea democraţiei locale şi a controlului procesului decizional în diverse probleme de natură economică, în special asupra CTN şi a instituţiilor internaţionale; * Oferirea posibilităţii ca toţi indivizii să-şi satisfacă nevoile fundamentale; * Stabilirea unor standarde restrictive şi susţinerea categoriilor care nu reuşesc să se supună condiţiilor acestora. * Grupuri ale căror interese sunt lezate de protecţionism * Consumatorii, * Industriile care folosesc input-uri provenite din import; * Comercianţii; * Exportatorii; * Companiile transnaţionale * Funcţiile politicii comerciale * Promovarea relaţiilor comerciale externe; * Protejarea economiei naţionale de concurenţa externă; * Realizarea unui echilibru dinamic în balanţele comercială şi de plăţi. * FIGURA 2. Influenţe fizice şi sociale asupra protecţionismului şi a mediului de afaceri * Politică comercială versus politică în domeniul concurenţei * PC este responsabilă pentru tranzacţiile externe, PDC se ocupă de tranzacţiile interne; * PC guvernează alocarea resurselor între pieţe, PDC face acelaşi lucru dar în interiorul aceleiaşi pieţe; * PC apelează la măsuri aplicabile la frontieră, PDC recurge la măsuri aplicabile în cadrul pieţei naţionale; * Instrumentele cu care operează PC sunt legate de produse, cele ale PDC sunt legate de producători; * PC vizează acţiuni ale autorităţilor, PDC vizează acţiuni ale firmelor. * Coordonarea PC cu PDC este necesară pentru că: * Reducerea barierelor comerciale stimulează actorii economici să distorsioneze în avantajul lor relaţiile normale de concurenţă din două motive: * Autoprotecţia; * Reglementarea schimburilor comerciale oferă profituri sporite; * Procesul de globalizare a producţiei oferă posibilităţi sporite de manifestare a practicilor anticoncurenţiale din partea operatorilor economici; * Politica în domeniul concurenţei * Menţinerea unui climat concurenţial funcţional este o cerinţă fundamentală a economiei de piaţă; * Concurenţa poate fi definită ca”preocuparea pentru asigurarea funcţionării corecte a regulilor jocului comercial atât din punct de vedere al autorităţilor publice cât şi al agenţilor economici şi al indivizilor” * Concurenţa este bagheta magică ce ordonează folosirea optimă a resurselor, iar monopolul este generatorul ineficienţei; * Starea de normalitate nu este concurenţa pură şi perfectă ci concurenţa funcţională. * Cont. * O politică în domeniul concurenţei este necesară pentru că: * Actorii privaţi şi autorităţile publice se comportă deseori într-o manieră care imperfectează mediul concurenţial; * Companiile producătoare percep presiunile concurenţiale drept mijloace care le limitează libertatea de mişcare, * Concurenţa generează incertitudine şi comportament anticoncurenţial * Firmele caută mijloace noi pentru a menţine şi spori marja de profit iar pe calea aranjamentelor comerciale şi a unor practici abuzive pot imperfecta concurenţa. * Tipuri de concurenţă * Directă vs. indirectă, * Corectă vs. incorectă, * Perfectă vs. imperfectă *

Structuri de piaţă

număr de firme care oferă produsul pe o piaţă * Întrebări * Poate exista într-o economie de piaţă, o altă cale mai bună de promovare a intereselor consumatorilor decât administrarea mediului concurenţial ?; * Pot fi protejaţi consumatorii în detrimentul mediului concurenţial normal ?; * Pot fi acceptate acţiunile unor firme care încălcând dreptul concurenţei argumentează că astfel protejează consumatorii ?; * Dacă, într-un fel sau altul, a fost atenuat monopolul statului, ar trebui acceptată dictatura unor firme pe o piaţă care deţine o poziţie de monopol ?; * Are importanţă că poziţia dominantă este rezultatul unor modalităţi eficiente şi raţionale prin care s-a menţinut şi consolidat ? * Obiectivele vizate * Creşterea bunăstării consumatorilor; * Protecţia consumatorilor, * Redistribuirea veniturilor; * Protejarea firmelor de dimensiuni mai mici sau aflate la începutul activităţii, * Considerente regionale sau de natură socială, * Integrarea pieţelor. * Piaţa protecţionismului cererea de protecţie * Cererea de protecţie se poate adresa unor paliere diferite ale procesului decizional( avem protecţionism legislativ, protecţionism executiv sau protecţionism atitudinal); * O cale de acces la furnizorii de protecţie este cea mijlocită de participarea companiilor naţionale la negocierile internaţionale prin intermediul propriilor manageri sau experţi, * Modalităţile de manifestare a cererii depind parţial de palierul ales reducându-se practic la vot şi lobby, * Sectoarele cu cifră de afaceri foarte mare dar puţin importante ca voturi mobilizabile desfăşoară acţiuni de lobby; * Sectoarele de mai mici dimensiuni se concentrează asupra canalelor administrative. * Principalii purtători ai cererii de protecţie sunt: * Companiile din sectoarele concurate de importuri; * Grupurile sindicale;sectoarele intensive tehnologic; * Grupurile ecologiste. * Oferta de protecţie * Furnizorii de protecţie sunt acei oficiali care au responsabilităţi legate de “edictarea legislaţiei protecţioniste, punerea în aplicare a legislaţiei şi negocierea unor concesii comerciale cu alte guverne”; * Pe palierul politic se regăsesc membrii legislativului, vârfurile executivului, iar pe palierul administrativ se regăsesc funcţionarii publici; * Rolul primordial revine palierului politic dar şi cel administrativ poate dobândi o anumită autonomie funcţională; * Acordarea unor favoruri protecţioniste generează susţinători şi opozanţi; * Se poate ajunge şi la “simularea”acordării protecţiei scopul fiind satisfacerea grupurilor de presiune nu acordarea protecţiei; * Se poate acorda protecţie şi indirect atunci când se doreşte satisfacerea cererilor de protecţie fără a atrage adversitatea susţinătorilor liberului schimb. * Costurile protecţionismului * Diminuarea eficienţei cu care operează economia protejată; * Efecte redistributive în detrimentul utilizatorilor produselor protejate; * Costuri ridicate suportate de consumatori; * Înrăutăţirea competitivităţii externe a unor sectoare care folosesc imput-uri importate; * Creşterea preţurilor la anumite produse îndeosebi la cele cu elasticitate redusă a cererii * Preţurile majorate la unele produse reprezintă, de fapt, reducerea veniturilor reale din economie; * Riscul apariţiei unei adevărate spirale protecţioniste. * Forţarea alocării suboptimale a factorilor de producţie; * Reducerea ritmului de creştere economică prin majorarea preţurilor pe piaţa internă şi prin determinarea ramurilor interne să folosească echipamente industriale mai puţin performante; * Protecţionismul diminuează capacitatea de absorbţie a unor pieţe reducând oportunităţile de export pentru o serie de companii. * Instrumente ale politicii comerciale * Instrumente tarifare; * Instrumente paratarifare; * Instrumente netarifare; * Măsuri promoţionale; * Măsuri de stimulare a exporturilor; * Trăsăturile protecţiei economiei naţionale prin intermediul instrumentelor de politică comercială * Este doar una dintre alternative, * Operează cu instrumente specifice (tarifare, paratarifare, netarifare); * Trebuie să fie în strânsă corelaţie cu viabilitatea ramurii, sectorului sau companiilor); * Trebuie să fie limitată în timp şi în resurse, * Generează costuri şi efecte negative pentru toţi actorii implicaţi ( exportatori, importatori, consumatori, guverne), * Trebuie să ia în considerare parteneriatul internaţional. * Politica vamală * Este o componentă a politicii comerciale a unui stat care cuprinde totalitatea reglementărilor şi normelor emise de autorităţile publice care vizează intrarea şi ieşirea mărfurilor din teritoriul său vamal ; * Teritoriul vamal este spaţiul economic asupra căruia se aplică un anumit regim vamal, o anumită legislaţie vamală; * Aplicarea regimului vamal presupune: * Controlul bunurilor şi al mijloacelor de transport cu ocazia trecerii graniţei vamale; * Îndeplinirea formalităţilor vamale; * Impunerea vamală şi plata creanţelor vamale; * Alte formalităţi specifice reglementate prin acte normative. * Instrumentele politicii vamale * Legile, codurile şi regulamentele vamale, * Tarifele vamale; * Taxele vamale; * Obiectivele sistemului vamal * Protejarea intereselor economice ale statului, * Elaborarea de statistici adecvate cu privire la activitatea de comerţ exterior; * Punerea în aplicare a politicii fiscale a statului; * Redefinirea activităţilor dr export. * Funcţiile impunerii vamale * Funcţia fiscală, * Funcţia protecţionistă; * Funcţia de negociere; * Impunerea vamală * Obiectul impunerii - bunurile care fac obiectul tranzacţiei; * Nivelul impunerii-impozitul aferent unei unităţi de impunere sub formă specifică sau ad - valorem; * Declaraţia vamală în detaliu - documentul prin care sunt furnizate informaţiile necesare realizării obligaţiilor fiscale( Declaraţia vamală se poate depune fie la o unitate vamală de frontieră fie la un punct vamal de interior; * Termenul de plată - momentul validării declaraţiei vamale, care coincide cu liberul de vamă, permiţând declarantului vamal să dispună de bunurile care fac obiectul declarării. * Argumente în favoarea protecţiei vamale * Divergenţa dintre costurile şi avantajele sociale şi cele private; * Protecţia tarifară susţine ramuri importante din punct de vedere social,strategic sau economic; * Se protejează forţa de muncă locală şi locurile de muncă; * Taxele vamale conduc la creşterea preţurilor, reduc importurile, stimulează producţia internă, ocuparea forţei de muncă şi creşterea veniturilor producătorilor; * Taxele vamale contribuie la diversificarea structurii industriale * Protecţia nominală şi efectivă * Protecţia nominală * Vizează întreaga valoare a produsului supus impunerii vamale; * Nivelul său este dat de nivelul taxelor vamale înscrise în tariful vamal; * Ca regulă generală este direct proporţională cu gradul de prelucrare al bunurilor importate; * Protecţia efectivă * Vizează nivelul impunerii vamale asupra valorii nou create încorpotate în produs; * Măsoară sporul de valoare nou creată în condiţiile unor diferite niveluri ale taxelor vamale, * Se calculează după diferite formule. * Tariful vamal * Este un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale şi taxele vamale aplicate la importul acestora; * Este instrumentul clasic de reglementare a schimburilor comerciale externe, * Sunt instrumente de politică comercială permise de normele multilaterale de conduită; * Principalele nomenclatoare de clasificare a mărfurilor utilizate pe plan internaţional sunt: * Standard International Trade Clasification; * Nomenclatorul Vamal de la Bruxelles; * Sistemul Armonizat de Descriere şi Codificare a Mărfurilor. * Reguli de încadrare tarifară conform SA * Regula 1. clasificarea mărfurilor este legal determinată de termenii poziţiilor şi de notele secţiunilor şi capitolelor; * Regula 2. prima parte a regulii 2a extinde sfera de cuprindere a poziţiilor pentru a acoperi şi articolele incomplete sau nefinite cu condiţia ca acestea să cuprindă caracteristicile esenţiale ale produsului complet sau finit; a doua parte a regulii clasează în aceeaşi poziţie cu articolul montat, articolul complet prezentat în stare demontată sau nemontată;regula 2b extinde cuprinderea poziţiilor care menţionează o singură materie determinată sau a produselor compuse dintr-o materie determinată. * Cont. * Regula 3. enunţă principiile de clasificare a mărfurilor susceptibile a fi clasificate în mai multe poziţii. Marfa va fi clasificată la poziţia specifică. Bunurile compuse din materii diferite se încadrează după natura articolului care le conferă caracterul esenţial. Dacă nu pot fi clasificate după regulile subsidiare amintite se vor încadra la poziţia cu numărul cel mai mare dintre poziţiile susceptibile a fi luate în considerare. * Regula 4. se aplică mărfurilor care în funcţie de noutatea lor nu sunt reprezentate specific în nici una dintre poziţiile S.A. * Regula 5. reglementează clasarea cutiilor şi a huselor prezentate împreună cu mărfurile cărora le sunt destinate. Tot această regulă rezolvă problema ambalajelor care conţin mărfuri. Această regulă nu se aplică când cutiile şi materialele de înpachetat sunt evident susceptibile utilizării repetate. Ele se vor clasa la iniţiativa fiecărei ţări. * Cont. * Regula 6. prevede că încadrarea produselor în subpoziţiile unei poziţii tarifare se determină prin respectarea prevederilor acelor subpoziţii şi notelor de subpoziţii cu care se află în relaţie şi, obligatoriu cu respectarea regulilor prezentate anterior. * Criterii de origine * Originea produselor este o informaţie esenţială pentru obţinerea unor regimuri comerciale preferenţiale; * În funcţie de origine se determină cuantumul taxelor vamale şi natura formalităţilor vamale; * Menţionarea originii trebuie să figureze pe toate declaraţiile vamale; * Atunci când un produs este rezultatul unor intervenţii productive în mai multe ţări, se consideră originar din ţara în care a suferit ultima transformare substanţială; * Transformarea substanţială se determină prin: * Metoda saltului tarifar; * Metoda valorii adăugate. * Teritoriul vamal * Extinderea * Zona de liber schimb; * Uniunea vamală; * Piaţa comună; * Uniunea economică; * Efectele uniunilor vamale * Crearea de comerţ - înlocuirea unei surse de furnizare mai puţin avantajoase d.p.d.v al costurilor de producţie cu o sursă mai avantajoasă din acelaşi p.d.v. * Deturnarea de comerţ- substituirea unei surse de furnizarea mai avantajoasă, ca şi costuri de producţie, dar situată în afara grupării integraţioniste cu una mai puţin avantajoasă d.p.d.v. al costurilor dar din interiorul grupării care devine artificial mai eficientă din punct de vedere al preţurilor ca urmare a tratmentului comercial diferenţiat. * Efectele statice ale extinderii teritoriului vamal pot fi sintetizate astfel * Atât crearea cât şi deturnarea de comerţ generează câştiguri pentru participanţi; * Deturnarea de comerţ este preferabilă creării de comerţ pentru ţara care acordă preferinţe comerciale atunci când nu se implică sacrificarea unei producţii industriale interne; * Atât crearea cât şi deturnarea de comerţ pot conduce la creşterea eficienţei economice ca urmare a efectelor pozitive ale economiei de scară * Efectele dinamice ale grupărilor integraţioniste * Economia de scară este stimulată prin creşterea dimensiunilor pieţei atât pentru sectoarele productive cât şi pentru fiecare economie în parte care se situa sub optimul productiv înainte de apariţia grupării integraţioniste; * Economiile externe care aveau impact contradictoriu asupra costurilor generale şi specifice ale firmelor sau anumitor sectoare atenuează; * Apare şi se amplifică efectul de polarizare; * Apar influenţe asupra volumului şi localizării investiţiilor; * Apar efecte pozitive asupra eficienţei economice. * Forme de restrângere a teritoriului vamal * Zonele libere; * Perimetrele libere; * Porturile franco; * Antrepozitele vamale( industriale şi de stocaj; reale şi nominale); * Zonele economice speciale. * Tipuri de regimuri comerciale * Definitive * Importul; * Exportul; * Introducerea sau scoaterea în din ţară a bunurilor de către non-comercianţi. * Regimuri suspensive * Tranzitul * Antrepozitarea vamală, * Perfecţionarea activă, * Transformarea mărfurilor sub control vamal; * Admisia temporară a mărfurilor; * Perfecţionarea pasivă a mărfurilor. * Valoarea vamală este * Bază de calcul pentru drepturile vamale; * Măsură de control al fluxurilor comerciale , * instrument de negociere internaţională; * Instrument prin care se realizează o statistică sugestivă de comerţ exterior; * Instrument care permite efectuarea calculelor de eficienţă în cadrul schimburilor comerciale internaţionale * Operaţiuni prealabile vămuirii * Prezentarea la birourile vamale de frontieră sau interne a mijloacelor de transport, a mărfurilor şi a documentelor însoţitoare; * Controlul vamal al mărfurilor şi mijloacelor de transport; * Depunerea declaraţiei vamale şi instituirea depozitului temporar necesar; * Media taxelor vamale
%
* Tipologia taxelor vamale * După obiectul impunerii * De import * De export * De tranzit * După scopul impunerii * Protecţioniste * Fiscale * După modul de percepere sau de aplicare * Ad-valorem * Specifice * Mixte * După modul de fixare sau de stabilire * Autonome * Convenţionale * Preferenţiale * De retorsiune * Tipuri de efecte ale aplicării taxelor vamale * Efecte de producţie; * Efecte de consum; * Efecte de bunăstare; * Efecte asupra raportului de schimb; * Efecte asupra balanţelor comercială şi de plăţi
Protecţionismul netarifar
Curs Nr.7
Sinteza efectelor principalelor instrumente comerciale asupra bunăstării
Barierele netarifare
Sunt măsuri publice sau chiar private care împiedică, deformează sau limitează fluxurile comerciale de bunuri şi servicii cu scopul protejării economiei de concurenţa externă, sprijinirii ajustării structurilor economice productive sau redefinirii echilibrelor de balanţă;
Au proliferat în baza “legii protecţiei constante”;
Se definesc printr-o mare diversitate tipologică;
Sunt mai puţin transparente şi psihologic sunt percepute cu mai puţină ostilitate.
Particularităţi ale BN
Se consideră a fi justificate pentru a apăra comerţul corect (managed trade) în sensul că se argumentează că se adoptă ca răspuns la comportamentul anticoncurenţial al partenerilor;
Sunt aplicate deşi concurenţa percepută ca neloială produce, de cele mai multe ori, efecte pozitive;
Se bazează pe prezumţia că protecţia este un drept al celor care o primesc şi nu o concesie făcută acestora;
Generează paradoxul că se consideră a fi folosite în numele liberului schimb;
Au marele avantaj că, sub acoperire legală, dau posibilitatea selectivităţii în alegerea ţintelor protecţionismului;
Cont.
Practicile comerciale considerate anticoncurenţiale şi vizate de aceste măsuri se diversifică cu uşurinţă şi deci alimentează diversificarea BN;
Aceste măsuri proliferează şi au determinanţi şi în sfera comerţului cu servicii şi cu DPI;
Sunt foarte greu de depistat şi de cuantificat ca efect protecţionist;
Influenţează volumul fizic al importurilor, preţurile bunurilor importate sau creează alte tipuri de obstacole.
Tipologia barierelor netarifare
Bariere care limitează cantitativ direct importurile(restricţii cantitative);
Bariere care limitează indirect importurile prin mecanismul preţurilor;
Bariere care derivă din formalităţile vamale şi administrative cu ocazia importurilor;
Bariere care decurg din standardele aplicate produselor importate în raport cu cele indigene(obstacolele tehnice);
Bariere care decurg din implicarea actorilor publici în activităţile comerciale.
Restricţiile cantitative
Interdicţii sau prohibiri la import;
Contingentele de import;
Licenţele (autorizaţiile) de import;
Limitările voluntare(autolimitările) la export;
Acordurile privind comercializarea ordonată a unor categorii de produse.
Interdicţiile
Presupun interzicerea totală sau parţială, pe o perioadă determinată sau nedeterminată de timp a importurilor anumitor produse,
Se folosesc pentru: * Alinierea la prevederile unor convenţii internaţionale care prevăd controlul destinaţiei finale a unor categorii de produse; * Evitarea cronicizării unor dezechilibre ale balanţei comerciale; * Protejarea sănătăţii şi asigurarea securităţii publice; * Prezervarea unor moduri de viaţă tradiţionale; * Aplicarea unor sancţiuni comerciale.
Contingentele de import
Sunt plafoane cantitative sau valorice maxime admise la importul unor categorii de bunuri pe o perioadă determinată de timp;
Constituie garanţii pe care guvernele le acordă producătorilor indigeni că vor avea un anumit nivel de acces la piaţa internă;
Sunt globale şi bilaterale;
Există şi contingentele tarifare;
Diferenţe între contingente şi taxele vamale
Taxele vamale menţin o legătură automată între preţurile interne şi cele internaţionale creând premisele ca exportatorii mai eficienţi să continue să exporte;
Taxele vamale cultivă nediscriminarea, în timp ce contingentele o pun în practică şi o accentuează;
În cazul contingentelor transparenţa este afectată, nivelul acestora depinzând de: modul cum sunt administrate, performanţele anterioare, corupţie şi lobby;
În cazul contingentelor este mai dificilă calcularea protecţiei efective;
Contingentele, de regulă, nu aduc venituri la buget;
Contingentele încurajează lobby-ul şi logrolling-ul.
Licenţele de import
Sunt autorizaţii eliberate de către autorităţile decidente în materie de politică comercială pe o perioadă de timp, pentru anumite produse şi uneori pentru anumite relaţii geografice sau chiar comercianţi;
Pe plan internaţional sunt folosite: * Licenţe automate; * Licenţe neautomate; * Licenţe bilaterale deschise; * Licenţe bilaterale specifice:
Licenţele devin bariere comerciale atunci când:
Procedurile privind acordarea sunt greoaie, îndelungate şi costisitoare;
Acordarea sau modificarea procedurilor este impredictibilă;
Perioadade valabilitate este mai scurtă decât cea necesară pentru derularea efectivă a tranzacţiei;
Se condiţionează acordarea licenţei de dovedirea prealabilă a existenţei disponibilităţilor valutare necesare derulării tranzacţiei;
Acordarea lor se face discreţionar şi cu prioritae unor anumiţi importatori.
Limitările Voluntare la Export
Se încheie în moduri diferite din punct de vedere al gradului de formalizare şi al implicării guvernamentale: * Înţelegeri între asociaţii ale producătorilor fără implicarea directă a statelor; * Înţelegeri între autorităţile guvernamentale şi asociaţii ale producătorilor; * Înţelegeri informale la nivel guvernamental ale căror rezultate se aplică de structuri guvernamentale; * Înţelegeri la nivel guvernamental.
Particularităţi ale LVE
Conferă executivului din ţara importatoare o mai mare libertate de acţiune;
Atribuie cea mai mare parte din responsabilitate părţii exportatoare;
Au o mare selectivitate şi eficacitate;
Sunt instrumente cărora le lipseşte transparenţa;
Sunt privite de către toate părţile ca alternative preferabile de protecţionism;
Sunt instrumente protecţioniste “poroase”
Au caracter “voluntar”
Au caracter paralegal;
Caracterul consensual este viciat (imperfect)
Efectele LVE
Distorsionează funcţionarea mecanismelor pieţei;
Au efect anticoncurenţial;
Sunt ineficace în raport cu obiectivele urmărite;
Introduc modificări în structura ofertei;
Declanşează procese autoreproducătoare şi autoacceleratoare;
Subminează valorile sistemului comercial multilateral.
Acordurile privind comercializarea ordonată a produselor
Sunt înţelegeri bi sau multilaterale care vizează limitarea negociată şi controlată a comerţului cu anumite produse sau grupe de produse;
Implică pe lângă angajamente de autolimitare a exporturilor, anumite prevederi referitoare la limitele de preţuri şi la măsurile de salvgardare;
Cele mai cunoscute sunt: * Aranjamentele OPEC; * Acordurile internaţionale pe produse; * Aranjamentul Multi-fibră.
BNT care limitează indirect prin mecanismul preţurilor
Prelevările variabile cu ocazia importurilor;
Preţurile minime şi preţurile maxime la import;
Ajustările fiscale la frontieră(barierele paratarifare);
Depozitele valutare prealabile cu ocazia importurilor;
Măsurile de retorsiune la practici comerciale considerate nerezonabile, nejustificabile, discrminatorii sau neloiale.
Măsurile antidumping
Se folosesc atunci când un preţ este considerat a se situa sub o valoare normală şi acest lucru cauzează un prejudiciu ţării importatoare sau anumitor producători indigeni;
Un preţ se consideră a fi sub valoarea normală atunci când este: * Inferior preţului practicat de exportatorul vizat pe piaţa sa internă; * Inferior preţului practicat de exportatorul vizat pe o terţă piaţă reprezentativă pentru el; * Inferior costurilor de producţie la care s-a adăugat o marjă rezonabilă de profit.
Tipuri de dumping
Dumping intermitent;
Dumping sporadic;
Dumping deliberat;
Dumping social (inofensiv);
Dumping valutar.
Tipuri de măsuri de retorsiune
Angajamente cantitative;
Angajamente de preţ;
Taxe antidumping cu caracter provizoriu;
Taxe antidumping definitive.
Efecte asupra ţării care le practică
Menţinerea ineficienţei unor sectoare economice;
Amânarea restructurării durabile a economiei naţionale sau a unor sectoare care şi-au pierdut avantajele comparative şi competitive;
Reducerea puterii reale de cumpărare pe anumite pieţe;
Reorientarea consumului anumitor categorii de produse;
Efecte asupra exportatorilor vizaţi
Sporirea costurilor de adaptare;
Diminuarea competitivităţii externe;
Împiedicarea obţinerii efectelor de economie de scară şi de gamă;
Evoluţia nefavorabilă a ofertei;
Necesitatea delocalizării frecvente a unor capacităţi productive;
Menţinerea unei stări de incertitudine care împiedică aplicarea unor strategii de afaceri articulate.
Exportatorii penalizaţi prin taxe antidumping au de făcut faţă şi unor practici de şicanare
Incertitudini legate de evaluarea taxelor percepute;
Obligaţia reflectării taxei antidumping în preţul de vânzare pe piaţa ţării respective;
Menţinerea sancţiunii mult după ce faptul generator al măsurii a încetat să existe
Aspecte practice
Evoluţia în timp a recurgerii la acţiuni AD nu a fost liniară;
Dacă anterior anilor 90 extinderea măsurilor AD s-a datorat aproape exclusiv SUA, Canadei, CEE şi australiei în prezentlista ţărilor s-a lărgit foarte mult;
În 2002, 17 membrii OMC au iniţiat 104 anchete împotriva exporturilor provenind din 39 deţări sau teritorii( 37 de ţările dezvoltate şi 63 ţările în curs de dezvoltare);
China este pe primul loc la acuzaţii de dumping;
În perioada1995-2002 s-au iniţiat 1979 de anchete şi s-au aplicat 1161 de măsuri definitive,
Bariere care decurg din formalităţile vamale şi administrative
Evaluarea vamală discreţionară;
Formalităţile vamale şi administrative.
Bariere care decurg din participarea statului la activităţile comerciale
Subvenţiile şi alte forme de sprijin ;
Achiziţiile guvernamentale;
Comerţul de stat;
Monopolul statului;
Politicile industriale;
Politicile de dezvoltare regională;
Finanţarea de către stat a cheltuielilor de C-D şi a altor politici tehnologice;
Politicile macroeconomice;
Politicile în domeniul concurenţei;
Politicile privind ISD;
Politicile privind emigrarea.
Obstacolele tehnice
Numărul şi complexitatea reglementărilor tehnice au crescut ca urmare a creşterii nivelului de trai, diversificării cererii pentru produsele de calitate şi sporirii cererii pentru produse ecologice;
Nevoia de adaptare la astfel de cerinţe sporeşte costurile pentru producători şi exportatori;
În absenţa unor norme uniforme sporeşte riscul protecţionismului derivat din aceste măsuri;tu
Obstacolele tehnice constituie forma cea mai frecventă de protecţionism;
Există diferenţe semnificative între standarde şi normele tehnice;
Diferenţele între ţări în ce priveşte normele tehnice pot fi legitime,
Beneficiile armonizării normelor tehnice
Compatibilizarea diverselor componente ale produselor;
Armonizarea normelor îi scuteşte pe producători de numeroase costuri de adaptare;
Conduce la creşterea bunăstării consumatorilor prin sporirea posibilităţilor de alegere;
Costurile derivate din diversitatea normelor tehnice
Pierderea oportunităţilor derivate din efectul de economie de scară;
Testarea, certificarea şi inspecţia se fac pe cheltuiala exportatorilor;
Costurile de informare şi de instruire a personalului;
Costurile surpriză.
Obstacolele tehnice
Formele pe care le îmbracă:
Normele sanitare şi fitosanitare;
Normele de securitate;
Normele privind marcarea, ambalarea şi etichetarea produselor.
Devin obstacole comerciale atunci când: * Pe plan internaţional existe standarde uniforme şi nu sunt aplicate sau luate în considerare când se elaborează norme naţionale; * Când pe plan internaţional nu sunt standarde uniforme iar cele naţionale sunt imprevizibile, netransparente, se modifică frecvent. * Politica promoţională şi de stimulare a exporturilor * Ultimul curs * Aspecte specifice * Măsurile promoţionale şi de stimulare a exporturilor trebuie să evidenţieze intervenţia directă sau implicită a statului şi să genereze efecte asupra unor actori economici privaţi; * Măsurile promoţionale se adresează utilizatorilor străini încercând să-i determine să prefere produsele ţării care le practică; * Măsurile de stimulare se adresează unor entităţi din ţatra care le practică pentru a le impulsiona să-şi internaţionalizeze activităţile pe calea exporturilor. * Măsurile promoţionale * Negocierea şi încheierea unor tratate de comerţ şi navigaţie, acorduri comerciale şi de plăţi sau alte forme de parteneriat internaţional; * Încurajarea participării la târguri şi expoziţii internaţionale; * Reprezentarea comercială oficială în străinătate; * Stimularea activităţilor promoţionale ale Camerelor de Comerţ; * Prestarea unor servicii de informare şi orientare a clienţilor externi; * Diverse forme de publicitate externă. * Măsurile de stimulare a exporturilor * Măsuri bugetare * Subvenţionarea directă a exporturilor; * Primele directe de export; * Subvenţionarea indirectă a exporturilor; * Măsuri fiscale * Facilităţi fiscale care vizează bunurile * Facilităţi fiscale care vizează firmele exportatoare; * Măsuri financiar bancare * Creditele de export * Asigurarea şi garantarea creditelor de export * Măsuri valutare * Primele valutare * Deprecierea monetară * Asistenţa financiară se acordă firmelor pentru: * Încurajarea activităţii economice într-o regiune sau stimularea firmelor să se localizeze în anumite regiuni; * Furnizarea unor servicii pe care piaţa nu le-ar furniza altfel; * Încetinirea ritmului declinului unor sectoare economice; * Compensarea efectelor evoluţiei factorilor non-economici (agricultura) * Corectarea unor disfuncţii ale pieţei (CD, protecţia mediului); * Sporirea ratei de ocupare a FM * Extinderea cotei de piaţă a unor firme în fetrimentul nerezidenţilor. * Tipuri de subvenţii * În funcţie de scopul urmărit: * Subvenţii directe de export; * Subvenţii pentru folosirea prioritară a unor bunuri indigene; * Subvenţii pentru promovarea unor anumite sectoare economice; * Subvenţii pentru stimularea ajustărilor structurale; * Subvenţii pentru dezvoltare regională; * Subvenţii pentru CD. * Din punct de vedere al efectelor generate * Subvenţii care nu limitează anumite activităţi şi nu distorsionează anumite sectoare(subv. Nespecifice) * Subvenţii care distorsionează anumite afaceri sau sectoare(specifice). * Măsuri de stimulare de natură financiar-bancară * Creditele de export * - creditul furnizor * - creditul cumpărător * -Liniile de credit (creditele consorţiale)- deschise de o instituţie financiară din ţara exportatoare în favoarea unei bănci, organizaţii comerciale … din ţara importatoare (au la bază, de obicei, un acord intergvernamental). * * B) Asigurarea şi garantarea creditelor de export * Creditul furnizor * Constă în vânzarea de către exportator a unor mărfuri, pe credit, acceptând astfel să fie plătit la o dată ulterioară (apare pentru exportator riscul de neîncasare a contravalorii mărfii). * Presupun existenţa unei perioade de graţie, reprezintă o vanzare pe termen lung, au în vedere bunuri complexe şi de valoare mare, se oferă în condiţii de dobandă favorabilă * Este un credit comercial * Se asigură * Creditul furnizor * Creditul cumpărător * Este acordat de o instituţie bancară din ţara exportatoare, cu condiţia ca suma respectivă să fie folosită în vederea cumpărării de mărfuri de pe piaţa ţării creditoare (apare pentru banca creditoare riscul de nereturnare a creditului). * Se derulează în baza unor convenţii de creditare (cadru sau individuale). Convenţiile stabilesc produsele ce pot fi procurate, plafoanele minime finanţabile,... * Este un credit bancar * Se garantează * Creditul cumpărător * Primele valutare * Constau în convertirea în monedă naţională a încasărilor în valută realizate ca urmare a exportului, la un curs mai favorabil decât cel oficial (curs cu primă). * Urmăresc creşterea interesului exportatorilor pentru majorarea exportului, pe baza suplimentării câştigurilor obţinute în monedă naţională. * Deprecierea monedei naţionale * Stimulează exporturile atunci când are loc într-un ritm mai accelerat decât scade puterea de cumpărare pe piaţa internă - (ex:...). * Stimulează exporturile pe pieţele externe numai dacă cererea este elastică în raport cu preţul produselor. * Urmăresc sporirea competitivităţii externe a bunurilor exportate. * Cont. * De obicei, induce efecte pozitive doar pe termen scurt * Pe termen lung, la nivel macroeconomic, deprecierea monedei naţionale conduce la înrăutăţirea raportului de schimb şi la o deteriorare a poziţiei ţării ce adoptă o astfel de măsură, în cadrul comerţului internaţional (deoarece presupune o “scurgere” a venitului naţional în afara graniţelor). * Metode de cuantificare a efectelor barierelor comerciale * Evaluarea barierelor comerciale * permite evaluarea şi corecta interpretare a ratei totale de protecţionism; * Furnizează decidenţilor politici informaţiile pe baza cărora să ia măsurile adecvate pe plan intern şi negociatorilor capacitatea de a obţine avantaje mai consistente. * Dificultăţi specifice * Dificultăţile teoretice şi empirice legate de cuantificarea barierelor comerciale şi agregarea lor derivă din: * disponibilitatea redusă şi calitatea datelor furnizate de ţările lumii; * viabilitatea şi comparabilitatea acestor date, întrucât paleta barierelor comerciale este extrem de vastă; * limitele metodelor de cercetare, care de cele mai multe ori, prin agregare vor deforma realitatea sectoarelor sau grupurilor de produse cele mai protejate. * 1. Metode de cuantificare a nivelului şi evoluţiei protecţiei tarifare * Media simplă a taxelor vamale angajate în urma concesiilor tarifare asumate în cadrul Rundei Uruguay; acest indicator nu corespunde mediei simple a taxelor vamale aplicate în realitate, ci estimează media limitelor maxime ale protecţiei tarifare conform angajamentelor asumate sub egida OMC; * Media simplă a taxelor vamale aplicate tuturor liniilor tarifare – prezintă dezavantajul că nu permite evidenţierea limitelor tarifare maxime („peak tariffs”); * Media simplă a taxelor vamale ponderate cu volumul importurilor reflectă mai bine importanţa relativă a liniilor tarifare, dar prezintă dezavantajul distorsionării realităţii, întrucât o taxă vamală prohibitivă va avea o pondere a importurilor mică sau chiar nulă, iar o taxă vamală mică este adeseori asociată unui volum mare al importurilor; * Media simplă a taxelor vamale ponderate cu volumul producţiei evită problemele menţionate mai sus, dar induce noi distorsiuni, ca de exemplu, taxele vamale asociate unor linii tarifare la care producţia internă este nulă vor fi ponderate cu 0; * Metode de cuantificare a nivelului şi evoluţiei protecţiei tarifare (Cont.) * Media simplă a taxelor vamale ponderate cu volumul exporturilor estimează gradul de protecţionism din perspectiva pieţei exportatoare: unde: MSTEXP = media tarifară simplă ponderată cu exporturile; T = rata tarifară; X = volumul valoric al exporturilor; i = 1,..., m produse; j = 1,...., n ţară importatoare. * Media simplă a taxelor vamale aplicate, acordate în condiţiile clauzei naţiunii celei mai favorizate (CNF) – nu include taxele vamale preferenţiale sau excepţiile tarifare; aceasta poate fi superioară mediei simple a taxelor vamale angajate, datorită perioadei de 5 ani de care beneficiază unele ţări pentru implementarea concesiilor tarifare negociate în cadrul Rundei Uruguay . * gradul de acoperire a liniilor tarifare – ponderea liniilor tarifare supuse taxelor vamale în totalul liniilor tarifare; * ponderea liniilor tarifare cu taxe vamale nule (angajate sau neangajate) – indicator care exprimă şi gradul de deschidere a economiei faţă de comerţul exterior; * ponderea liniilor tarifare cu taxe vamale non-ad valorem – combină taxele vamale simple şi mixte; acestea sunt adeseori mai puţin transparente, estimarea gradului lor de protecţionism fiind mai dificilă, întrucât depinde de valoarea unitară a importurilor: în cadrul aceleiaşi linii tarifare, gradul de protecţionism este mai mare pentru bunurile mai ieftine şi mai mic pentru bunurile mai scumpe; importanţa acestora este mare în cazul produselor agricole şi nu atât în cazul produselor industriale, * Metode de cuantificare a nivelului şi evoluţiei protecţiei tarifare (Cont.) * Dispersia tarifară calculată ca : * deviaţie standard de la media simplă a liniilor tarifare sau deviaţia standard în cadrul unei categorii de produse – o structură tarifară relativ uniformă este preferabilă uneia cu o deviaţie standard ridicată, care induce costuri superioare în termenii bunăstării (ineficienţă economică); pe măsură ce dispersia tarifară creşte, costurile economice cresc mai mult decât proporţional; * prevalenţă a limitelor tarifare maxime („peak tariifs”) – limitele tarifare naţionale sunt cele care depăşesc triplul mediei tarifare simple pe economie, în timp ce accepţiunea internaţională operează cu un nivel de referinţă a gradului de protecţionism de 15%. * Ponderea liniilor tarifare cu taxe vamale medii superioare triplului mediei simple agregate; * Ponderea liniilor tarifare cu media simplă a taxelor vamale mai mari de 15%; * Metode de cuantificare a nivelului şi evoluţiei protecţiei tarifare (Cont.) * Gradul de escaladare tarifară: * creşte pe măsură ce taxele sunt mai mari la produsele cu grad ridicat de prelucrare al produselor importate faţă de materiile prime sau produsele semifabricate; * acesta nu permite furnizorilor străini să-şi diversifice exporturile în categoria produselor prelucrate, fiind supuşi unui protecţionism superior faţă de situaţia în care ar exporta materiile prime respective; * deşi escaladarea tarifară poate fi măsurată, opiniile specialiştilor diferă când se încearcă construirea unei relaţii cauzale (cantitative) precise între gradul de escaladare tarifară pe piaţa de import şi distorsiunile induse structurii de producţie pe piaţa exportatoare * 2. Metode de cuantificare a barierelor netarifare (BNT) * Încercări de a estima mutaţiile în evoluţia bunăstării rezultate în urma modificărilor din politica comercială: * Baldwin (1970) şi Corden (1971), Laird and Yeats (1990), Feenstra (1988), Vousden (1990), Helpman şi Krugman (1990), Anderson şi Neary (1994); * s-a dezvoltat o literatură de specialitate proprie sectorului agricol: Krueger, Schiff şi Valdes (1988), Goldin şi Knudsen (1990), OECD (1994) şi Webb, Lobez şi Penn (1990).
A. Gradul de acoperire a comerţului:
Dacă o BNT este aplicată liniei tarifare i, variabila dummy Di ia valoarea 1, şi 0 dacă nu există BNT.
Vi - valoarea importurilor, t - anul în care se estimează incidenţa BNT,
T este anul ponderării importurilor. * Dificultatea interpretării acestui indicator constă în distorsiunile induse de endogenitatea ponderării cu volumul importurilor. Astfel: * indicatorul poate subestima GAC în cazul în care BNT sunt atât de restrictive încât volumul importurilor este nul; * nu surprinde efectele BNT asupra diminuării volumului valoric al importurilor, ceea ce va conduce la diminuarea ponderilor liniilor tarifare cele mai afectate de BNT. * Metode de cuantificare a BNT (Cont.)
B. Indicele de frecvenţă în apariţia BNT: unde: Di este variabila care reflectă existenţa sau inexistenţa BNT la linia tarifară i, Mi este tot o variabilă care arată dacă s-au înregistrat importuri de bunuri i din ţara de export j, t reprezintă anul estimării frecvenţei de apariţie a BNT. * evită distorsiunile induse de endogenitatea ponderilor, dar surprinde doar apariţia sau absenţa BNT pe linii tarifare sau pe produse, fără a cuantifica incidenţele lor asupra volumului importurilor. * Indicele frecvenţei estimează procentul tranzacţiilor comerciale afectate de BNT pe o anumită piaţă importatoare în totalul exporturilor unei ţări * E. Indicele de restrictivitate comercială * Indicele de restrictivitate comercială (IRC) este definit ca „echivalentul tarifar uniform al distorsiunilor în producţie şi consum” (Anderson şi Neary, 1991). * Acesta constituie de fapt o combinaţie între PSE şi CSE, definite ca rate uniforme de subvenţionare echivalente în termenii restrictivităţii comerţului (pierdere de bunăstare)
→ evidenţiază diferenţele actuale între subvenţii şi/sau structuri de impozitare, prin compararea mai degrabă a două situaţii distorsionate, decât a uneia raportate la situaţia ideală a comerţului liber. * D. Rata efectivă de protecţie şi rata efectivă de asistenţă * Conceptul de rată efectivă de protecţie a fost introdus de către Balassa (1965) şi Corden (1966) pentru a estima creşterile înregistrate în valoarea adăugată a unei industrii protejate, comparativ cu situaţia comerţului liber; altfel spus, RPE măsoară gradul de asistenţă acordată valorii adăugate dintr-o industrie. * Matematic, acesta poate fi exprimat în mai multe forme, de ex.: unde: df = rata nominală de protecţie a produselor finite (outputul unui proces de producţie); dm = rata nominală de protecţie a imputurilor în procesul de producţie (echivalentul tarifar în cazul BNT); x = raportul dintre inputurile comercializate liber şi output (coeficient tehnic). * D. Rata efectivă de protecţie şi rata efectivă de asistenţă (cont.) * Specialiştii operează adeseori cu media ponderată a ratelor efective de protecţie cu valoare adăugată obţinută în condiţii de comerţ liber pentru fiecare sector în parte. Acesta constituie punctul de referinţă în dezbaterile legate de alocarea resurselor. unde: - preţurile mondiale ale tuturor intrărilor sau ieşirilor sunt unitar normalizate, * dmi este tariful normal aplicat produsului ramurii i, * xji este coeficientul tehnic (fix), reprezentând valoarea în preţuri mondiale a intrărilor de produse i necesare pentru realizarea produsului j. * D. Rata efectivă de protecţie şi rata efectivă de asistenţă (cont.) * Interpretarea indicatorului: * o rată efectivă de protecţie a unui sector inferioară mediei ponderate pe economie relevă faptul că sectorul respectiv este taxat cu scopul susţinerii protecţiei sectoarelor cu REP superioare mediei şi vice versa. Aceasta se explică prin faptul că sectoarele protejate vor plăti salarii, rente sau preţuri pentru inputuri mai mari, cu efecte negative asupra celorlalte sectoare (protecţia mai mare nu implică în acest context profituri superioare, căci acestea sunt absorbite de costurile cu factori de producţie sau de ineficienţa economică). * nivelul REP este foarte sensibil la coeficientul tehnic, tinzând spre infinit pe măsură ce x creşte (adică pe măsură ce valoarea adăugată în industrie scade). * Limitele analizei REP sunt numeroase: * este mai degrabă un model de echilibru parţial decât general; * ignoră diferenţele în dotarea tehnologică când se transformă preţurile actuale în preţuri mondiale; * presupune că bunurile interne şi străine sunt perfect substituibile, în timp ce majoritatea modelelor de comerţ exterior operează cu substituibilitate imperfectă (aşa-numita prezumţie Armington); * în final, metoda REP nu rezolvă problema estimării efectelor BNT, dar oferă informaţii suplimentare pentru conturarea acestora. * E. Costurile resurselor interne
Metoda costului resurselor interne (CRI) se bazează pe estimarea gradului de protecţionism pornind de la ajustarea valorilor estimate ale necesarului de factori de producţie astfel încât să reflecte “preţurile umbră” (sau costul de oportunitate) şi nu preţurile pieţei (REP) (Bhagwati, 1998). * Plecând de la cazurile clasice de estimare a costurilor producătorilor sau a costurilor la nivelul consumatorilor, s-au dezvoltat abordări alternative, cum ar fi: * adăugarea costurilor legate de pierderile irecuperabile (“dead-weight losses” costs), în cadrul costurilor totale ale protecţionismului (metodologie bazată pe teoria echilibrului parţial); * utilizarea modelelor de programare liniară pentru calcularea gradului de protecţie multisectorială; * determinarea gradului global de protecţie şi la nivelul fiecărui sector (modele de echilibru general, ţinând seama de toate interdepenedenţele economice)

Comerţul liber

Odată cu debutul noului mileniu, guvernele naţionale au început sa se confrunte cu o noua provocare, aceea a intrării procesului de globalizare într-o nouă şi complexă etapă numit...... Adâncirea procesului de globalizare este unul dintre vectorii cei mai importanţi ai dinamicii relaţiilor economice internaţionale contemporane si pare sa câştige tot mai mulţi adepţi, pe măsura ce sunt negociate şi intră în vigoare tot mai numeroase acorduri comerciale, iar mecanismele comunicaţionale devin tot mai rapide şi mai ieftine. Diferenţele de optică (Disputele este inadecvat termenul de dispute..) privind definirea acestui concept sunt influenţate de raporturile de cauzalitate (factorii cauzali) si de formele de manifestare....ale cui?, generând evoluţii contradictorii. Pe de-o parte, pe fondul proceselor alimentate de noul stadiu al globalizării, se amplifică dezbaterile cu privire la apariţia unor structuri alternative (la ce??), de forma instituţiilor globale si a corporaţiilor transnaţionale, punându-se tot mai apăsat problema redefinirii rolului statului in evoluţia economiei. Această abordare este susţinută de suporterii globalizării ca proces şi ca stare de fapt. De cealaltă parte se situează adepţii naţionalismului, susţinători ai statului ca principal actor in economia si politica mondiala. Conceputul de globalizare face referire la fenomenul prin care „evenimentele, deciziile si activităţile dintr-o anumita parte a globului exercită o influenţă (comporta efecte) semnificativă asupra indivizilor si comunitatilor din alta parte a lumii contemporane”. Tendinţele actuale gravitează in jurul accentuării interdependentelor comerciale, sociale, economice, politice, concurenţiale si culturale dintre participanţii la economia globala: state naţionale, instituţii internaţionale, corporaţii (societati) transnaţionale, organisme nonguvernamentale, organizaţii regionale, cetăţenii înşişi, etc. Procesul globalizării este unul multivalent, atât din punct de vedere cantitativ, cat si din punct de vedere calitativ. Aşadar, globalizarea presupune şi alimentează ideea de „magnitudine”, adică o creştere impresionanta a fluxurilor internaţionale si a numărului de tranzacţii (lor) încheiate, coroborata cu „ sensibilitatea în creştere (potenţata)” a relaţiilor economice internaţionale (măsura in care politicile si evoluţiile externe influenţează producţia, consumul, pieţele financiare sau cele de capital). Cu toate acestea, ca orice alt proces de o astfel de anvergură, globalizarea generează si motive de îngrijorare. Companiile se îndoiesc de capacitatea lor de a concura cu firme străine care oferă o remuneraţie mai mica si au standarde de munca mai permisive. Muncitorii sunt preocupaţi ca fabricile in care lucrează se pot relocaliza in străinătate, lăsându-i fara un loc de munca sau fiind forţaţi sa accepte salarii mai mici in alte industrii. Ecologiştii au temerea ca expansiunea comerţului liber poate duce la degradarea mediului.
In anul 1845, in piesa intitulata „Petiţie”, juristul si economistul francez Frederic Bastiat scria un eseu in care evidenţia absurditatea solicitării producătorilor de lumânări care susţineau ca soarele se face responsabil de competiţie neloiala. Din păcate, acest fapt pe care Bastiat îl satiriza acum mai bine de un secol, se dovedeşte actual şi primeşte destul de multă atenţie si astăzi.
Corectitudinea este un concept relativ vag, greu de definit si de cuantificat, atât din punct de vedere teoretic, cat si din punct de vedere empiric. Sunt analişti care se îndoiesc de existenta acestui principiu. William Baumol a introdus conceptul de „super-corectitudine” pentru a descrie alocările ce nu lasă loc interpretărilor. Cu toate acestea, exista argumente indreptatite pentru a afirma faptul ca alocările „super-corecte” apar „super-rar”.
Tot mai frecvent, cei preocupaţi de globalizarea pieţelor, in special analiştii din Statele Unite, se întreabă daca comerţul liber este si corect. Dilemele ridicate sunt:

„Este corect sa le cerem americanilor sa concureze cu graniţe deschise când alte state au condiţii ale pieţei muncii si standarde de mediu diferite? Este corect daca alte tari joaca după un set diferit de reguli? Este corect pentru toate statele sa utilizeze acelaşi set de standarde, deşi se afla la niveluri diferite ale dezvoltării economice? Care sunt răspunsurile corecte la schimbările iminente ce au loc in structura comerţului mondial? „

Literatura de specialitate care abordează conceptul de corectitudine este diversa, include numeroase discipline si este, de cele mai multe ori, impenetrabila. Conceptul in sine se suprapune cu alte principii normative, cum ar fi justiţia, echitatea, legalitatea sau chiar moralitatea. Prin urmare, pentru a descoperi adevărata definiţie a corectitudinii si pentru a o putea diferenţia de celelalte principii normative, este nevoie de mult mai mult decât simpla lectura a unei carti sau a unui articol. Si totuşi toţi părem sa avem capacitatea înnăscuta de a şti ce este corect si ce nu. Conceptul se aplica des in familie, in comunitate sau in relaţiile sociale. De asemenea, principiul este utilizat frecvent si in politica sau in deciziile ce ţin de comerţul internaţional.
Din numeroase motive, corectitudinea nu a fost studiata îndelung de către economişti. Un punct de vedere susţine faptul ca, alături de alte preocupări normative, corectitudinea se afla in afara ariei de analiza a economiei. S-ar putea considera ca singurul principiu normativ acceptabil in domeniu este ca economiştii nu ar trebui sa aibă in vedere problemele normative. In schimb, economiştii ar trebui sa isi îndrepte atenţia numai înspre modul in care economia funcţionează, adică înspre analiza pozitiva sau teoretica.
In ciuda acestui considerent, specialiştii se preocupa des sa recomande acele politici despre care se crede ca vor maximiza eficienta economica. Acesta este principalul motiv pentru care majoritatea analiştilor, cel puţin la nivel declarativ, prefera comerţul liber si politicile sale in locul protecţionismului.
Utilizarea eficientei economice este doar unul din principiile normative care ar putea fi folosite la schiţarea unei politici. Multe alte criterii intra in contradicţie cu politicile bazate pe eficienta economica si implica aplicaţii ale corectitudinii. Din aceasta cauza, atunci când principiile corectitudinii sunt aplicate la situaţia specifică a comerţului internaţional, acestea sunt deseori interpretate ca o pledoarie pentru protecţionism.
Un alt motiv pentru care corectitudinea nu a fost intensiv abordata de către economişti este faptul ca acest concept este unul evaziv. Corectitudinea este greu de definit si cuantificat, atât teoretic, cat si empiric. Young (1994) este primul care ia in considerare corectitudinea, afirmând chiar ca acest principiu nu ar exista. Steven Suranovic este cel care a grupat concepţiile cu privire la corectitudine in 7 principii distincte in încercarea de a clarifica ambiguitatea noţiunii, dar si pentru a combate afirmaţia lui Young.
Cele 7 principii ale corectitudinii sunt:

a. Corectitudinea având la bază egalitatea (Equality Fairness) i) Corectitudinea non-discriminatorie (Non-discrimination Fairness) ii) Corectitudinea distribuţionala (Distributional Fairness) iii) Regula de aur a corectitudinii (Golden-Rule Fairness)

b. Corectitudinea având la bază reciprocitatea) (Reciprocity Fairness) iv) Corectitudinea reciproca pozitiva (Positive Reciprocity Fairness)
v) Corectitudinea reciproca negativa (Negative Reciprocity Fairness) vi) Corectitudinea avand la baza intimitatea (Privacy Fairness) vii) Corectitudinea beneficiului maxim (Maximum Benefit Fairness)

a. Equality Fairness

Primele doua principii ale corectitudinii se bazează pe noţiunea de egalitate intre indivizi sau grupuri. Acest principiu este probabil cel mai important, din moment ce unele aspecte ale egalitatii se regăsesc in fiecare din celelalte principii ale corectitudinii.

i) Non-Discrimination Fairness

Definiţie: „Se presupune ca exista un număr de grupuri, grupuri considerate egale. Fiecare grup poate fi format din unul sau mai mulţi indivizi. Daca unuia dintre aceste grupuri ii este permis (prin lege, prin voinţa lui Dumnezeu, prin natura sau oricare alt factor) sa întreprindă o anumita acţiune, atunci si celelalte grupuri ar trebui sa aibă dreptul sa întreprindă acţiunea respectiva”. Aplicaţiile non-discriminării sunt des întâlnite. Intr-o familie, părinţii încearcă sa le ofere copiilor oportunităţi egale. In aceeaşi maniera, vorbim despre drepturile femeilor, a persoanelor cu dizabilitati sau de alta culoare. In domeniul internaţional, corectitudinea non-discriminatorie este unul din principiile de baza ale GATT/OMC. Clauza naţiunii cele mai favorizate prevede faptul ca statele trebuie sa aplice aceleaşi tarife tuturor statelor semnatare. De asemenea, articolul 3 al acordului original GATT, cunoscut si sub numele de clauza tratamentului naţional, stipulează ca statele semnatare sa aplice aceleaşi reguli pentru toate companiile care activează pe teritoriul lor, indiferent daca sunt locale sau străine. In decursul ultimilor ani, tarile dezvoltate au optat pentru uniformizarea si perfecţionarea standardelor de munca si de mediu. Standardele permisive oferă anumitor firme un avantaj important in ceea ce priveşte costul de productie, iar acest deziderat intra in contradicţie cu principiul corectitudinii non-discriminatorii. ii) Distributional Fairness

Definiţie: „Se ia in considerare un atribut al unui individ sau al unui grup (de exemplu venitul, averea, fericirea sau IQ-ul), atribut care poate fi măsurat. Se presupune ca exista o cantitate a acestui atribut care poate fi distribuita in mod egal intre un număr de grupuri considerate a fi egale. Distribuţia corecta apare atunci când atributul este repartizat in mod egal. In caz contrar, orice acţiune întreprinsa de un agent va reduce distribuţia inegala”. Daca acest principiu este dus la extrem, el poate conduce la egalitarism. Probabil acesta a fost si dezideratul care a stat la baza regimurilor socialiste si comuniste. In ceea ce priveşte domeniul internaţional, corectitudinea distribuţionala este motivaţia care sta la baza cererii de protecţie in Statele Unite. In multe situaţii, principalul argument consta in pierderea locurilor de munca in sectoarele in care concurează si firme străine. Teoria economica sugerează ca liberalizarea comerţului poate avea ca efect pierderea locurilor de munca numai in cazul in care domeniul, compania sau persoana respectiva se situează sub nivelul de calificare aşteptat. Extinderea acestui principiu la nivel internaţional explica ajutorul străin acordat de către statele dezvoltate celor mai puţin dezvoltate in încercarea de a egaliza veniturile. Statele Unite au primit critici cu referire la acest aspect, deoarece procentul alocat din PIB pentru ajutor străin se situează mult sub nivelul altor tari, deşi sunt consideraţi a fi cea mai bogata economie a lumii.

iii) Golden Rule Fairness

Definiţie: „Un agent ar trebui sa întreprindă o acţiune care are efect asupra altuia numai daca primul agent nu ar găsi nici un inconvenient atunci când aceeaşi acţiune ar fi întreprinsa cu efect asupra lui de către un alt agent”.
In literatura filozofica, acest principiu se identifica cu imperativul categoric al lui Immanuel Kant. Exista doua modalităţi distincte de aplicare a regulii de aur. In primul rând, s-ar elimina toate acţiunile ale căror efecte ar fi considerate negative, iar in al doilea rând, regula de aur poate fi privita ca un imperativ de a face numai „bine”.
Cea mai importanta aplicaţie a regulii de aur poate fi denumita drept corectitudinea „regulilor jocului”. Jocurile, cum ar fi cele de masa, de carti sau sporturile in genere, au reguli bine stabilite ce definesc acţiunile permisibile. Aceste reguli pot fi privite ca un contract sau ca o promisiune, iar acordul de a deveni un participant la joc implica acceptarea regulilor. Un jucător care incalca in mod intenţionat regulile isi va spori şansele de a câştiga, sporind, de asemenea, si şansele celorlalţi de a pierde.
Legile interne pot fi considerate drept reguli ale societatii aplicate intr-o anumita zona geografica. Toţi cetăţenii sunt obligaţi a le respecta, in caz contrar, incalcarea lor ar fi egala cu o incalcare a regulilor jocului.
La nivel internaţional, cel mai elocvent exemplu de incalcare este reprezentat de dumping. Acest fenomen apare atunci când o firma practica in mod voit preturi situate sub nivelul costului de producţie al produsul respectiv cu scopul de a elimina concurenta, pentru ca apoi, devenind unicul ofertant, sa poată practica preturi de monopol.

b) Corectitudinea reciproca

Definiţie: „Daca un agent sau un grup întreprind o acţiune care are un efect măsurat la valoarea P asupra unui alt agent sau grup, atunci si cel de-al doilea agent sau grup poate întreprinde aceeaşi acţiune, cu acelaşi efect asupra primului agent sau grup”.

iv) Positive Reciprocity Fairness

Acţiunile sunt considerate ca având corectitudine reciproca pozitiva atunci când acţiunea respectiva oferă un beneficiu unui alt agent care, in prealabil, a întreprins aceeaşi acţiune, generând un efect pozitiv cu aproximativ aceeaşi valoare. Acest principiu este aplicat atunci când vine vorba de remuneraţii acordate salariaţilor in conformitate cu rezultatele obţinute, fiind incalcat de cele mai multe ori la piratarea filmelor, CD-urilor cu muzica, programelor de software etc. Atunci când se ia in considerare un angajat al unei firme care isi direcţionează abilitatile si eforturile către producerea de bunuri sau servicii ale companiei, acesta, potrivit corectitudinii reciproce pozitive, trebuie sa primească beneficii care sa recompenseze câştigul obţinut de angajator. Majoritatea tranzacţiilor economice sunt făcute intre doua parti care participa voluntar la respectiva tranzacţie. Un schimb este voluntar daca indivizii au posibilitatea de a alege sa facă tranzacţia respectiva fara a cauza pagube sau prejudicii. Toate tranzacţiile încheiate voluntar sunt considerate a fi corecte, incorectitudinea fiind prezenta in situaţia in care anumite acţiuni au loc cu scopul de a preveni sau, din contra, de a forţa încheierea unei tranzacţii. Chiar si noţiunea de „preţ corect” face referire la corectitudinea reciproca pozitiva. Preţul unui bun este corect daca este aproximativ egal cu costul de producţie la care s-a adăugat o marja de câştig.

v) Negative Reciprocity Fairness

Corectitudinea reciproca negativa apare atunci când acţiunea întreprinsa de un agent are efecte negative asupra altui agent. Un exemplu elocvent este pedepsirea acţiunilor ilegale, atât la nivel de stat (crime, violuri, furturi, frauda), dar si la nivel internaţional (nerespectarea prevederilor acordurilor semnate, a legilor internaţionale atrage după sine penalitati). Extinderea acestui principiu la nivel internaţional s-a concretizat in acţiunile anti-dumping, adică la creşterea taxelor in industriile in care se poate demonstra ca firmele străine practica preturi de dumping.

vi) Privacy Fairness

Definiţie: „Un agent ar trebui sa fie liber sa întreprindă orice acţiune care are efecte numai asupra lui. Orice alta acţiune care limitează acţiunile private ale unui alt agent este considerata incorecta”.
Un exemplu elocvent in acest sens este dezbătut de susţinătorii avorturilor. Curtea Suprema de Justiţie din Statele Unite a legalizat avorturile, pe considerentul ca o femeie are dreptul la intimitate. Alţii folosesc acest principiu in încercarea de a legaliza consumul de droguri, pornografia, prostituţia sau jocurile de noroc.
Tot aici se poate face referire la suveranitatea naţionala ce constituie dreptul fiecărui stat de a-si fixa si implementa propriile legi si politici. Aceasta problema a fost ridica in negocierile dintre Statele Unite si Japonia, in încercarea americanilor de a schimba sistemul de distribuţie japonez.

vii) Maximum Benefit Fairness

Definiţie: „Daca exista un set de acţiuni care pot fi întreprinse din care se poate alege numai un număr limitat, atunci ar trebui alese acţiunile ale căror valoare agregata este maxima”. Deşi acest principiu nu pare a fi legat de corectitudine, ea este aplicata atunci când se decide alocarea resurselor. De exemplu, in cazul donării organelor, se alcătuiesc liste de pacienţi, iar ordinea lor este stabilita in funcţie de numeroase criterii medicale. Aceste 7 principii înglobează majoritatea argumentelor referitoare la corectitudine, egalitate si justiţie, iar fiecare principiu poate fi acceptat de către indivizi atunci când este aplicat intr-un context. Cu toate acestea, este probabil ca, in aceeaşi situaţie, sa se utilizeze principii diferite sau ca acelaşi principiu sa fie folosit diferit. De exemplu, toţi putem fi in favoarea non-discriminării, numai ca o putem considera ca egalitate intre sexe sau numai ca egalitate in rândul barbatilor. In cazul aplicării unei taxe anti-dumping intr-o industrie bazata pe importuri, aceasta taxa s-ar justifica daca: (1) ar menţine veniturile salariaţilor din clasa de jos si ar preveni o distribuţie si mai inegala a acestora (corectitudinea distribuţionala); (2) ar produce aproximativ acelaşi prejudiciu atunci când firmele străine influenţează in mod negativ (corectitudinea reciproca negativa); sau (3) acţiunea este reglementata de legea Statelor Unite si este in conformitate cu prevederile OMC (regula de aur a corectitudinii). Opozanţii acestei taxe anti-dumping ar putea argumenta prin faptul ca: (1) ea duce la pierderi economice (corectitudinea beneficiului maxim); (2) ea favorizează numai o industrie, neglijându-le pe celelalte (corectitudinea non-discriminatorie); sau (3) taxa ii va afecta pe consumatorii produsului importat (regula de aur a corectitudinii). Aşadar, pentru orice acţiune, se poate găsi un set de argumente pentru a demonstra corectitudinea sau, din contra, pentru a fi in defavoarea ei. Specialiştii pot considera ca, pentru a defini un sistem care este corect in toate aspectele sale, este nevoie de utilizarea unor criterii obiective, cum ar fi eficienta Pareto. Aceasta ar implica numai folosirea corectitudinii beneficiului maxim, eliminând toate celelalte principii ale corectitudinii.

Nu este rău dar de fapt ce ai făcut dumneata este să traduci (este adevărat bine) articolul lui Suranovici..... Sper ca vei face ceva mai mult, adică vei identifica, în conţinutul textelor GATT, diverselor acorduri multilaterale sau Acordului privind crearea OMC unele elemente care susţin sau nu ceea ce spune Suranovici.... Altfel, nu pot identifica contribuţia personală ...cerută în cazul oricărei lucrări pe care cineva işi pune numele...
Aştept noi materiale dar ceva mai structurate...

--------------------------------------------
[ 1 ]. The Group of Lisbon, “Limits to competition”, Cambridge, MIT Press, 1995, p. 34
[ 2 ]. K. Ohmae, “The Borderless World”, New York, Harper Books, 1990, p. 21
[ 3 ]. Suranovic, Steven M. "A Positive Analysis of Fairness with Applications to International Trade." octombrie 1997
[ 4 ]. Suranovic, Steven M. "A Positive Analysis of Fairness with Applications to International Trade." octombrie 1997
[ 5 ]. Eficienta Pareto, denumita si optimizarea Pareto, este un concept economic cu aplicatii multiple in teoria jocului, inginerie si stiinte sociale. Dat fiind un set de alocari alternative de bunuri sau venituri pentru un anumit set de indivizi, o miscare de la a alocare catre alta care poate face cel putin unui individ mai bine, fara sa faca niciunuia dintre ceilalti indivizi niciun fel de rau, este denumita eficienta Pareto. O alocare este eficienta Pareto in momentul in care nicio imbunatatire Pareto nu mai poate fi facuta. Aceasta este denumita optimizare puternica Pareto (SPO – strong Pareto optimum).